Tot un drac - logo

joi, 28 iunie 2012

Cum să reacționezi când ești tâlhărit

De la ce am pornit? De la articolul apărut în evz.ro despre o nouă campanie a Poliţiei. Mai exact,
Cu sprijinul Serviciului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Poliţia Locală Sector 4 a demarat o campanie de informare şi prevenire a cetăţenilor, în scopul pregătirii antiinfracţionale şi antivictimale.
Iar despre măsurile recomandate de ei vreau eu să discutăm azi:

1. "să evite purtarea la vedere, în mod ostentativ, a bijuteriilor, banilor sau telefoanelor mobile". Cum se defineşte la ei ostentativ? Oare faptul că sunt la vedere are aceeaşi semnificaţie cu ostentativ? Adică eu am verighetă pe deget. Oare trebuie să port o mănuşă ca să nu fie purtată ostentativ? La urma urmei, care e scopul bijuteriilor? Din câte ştiu eu, e acela de a înfrumuseţa. Ori care e frumuseţea, dacă tu ai lanţ la gât, dar mergi cu pulover pe gât în mijlocul verii? Cu banii sunt de acord, nu ar trebui să fie la vedere. Dar până unde merge paranoia? Când scot portofelul la magazin să plătesc, ar trebui să mă uit în stânga şi-n dreapta ca la trecerea de pietoni? Cât despre mobile, îmi aduc aminte că era o perioadă în care lumea le purta la gât. Vremurile s-au schimbat şi acum stau mai des prin buzunare. Ce pot face mai mult de atât? Când sună telefonul să apăs butonul de răspuns prin materialul pantalonului şi să-l pun pe speaker doar ca să nu-l mai scot din buzunar? Ce înseamnă ostentativ?

2. "să aleagă cu grijă traseul pe care se deplasează, să evite pe timpul nopţii parcurile, străzile pustii sau terenurile virane". Poate ar fi cazul să rugăm băieţii de la google să folosească bazele de date ale poliţiei şi să calculeze statistic zonele cu risc ridicat de infracţionalitate, astfel încât să sugereze traseele sigure. Poate aşa voi ajunge din Tătăraşi în Dacia prin Suceava.

3. "să nu accepte cunoştinţe întâmplătoare sau deplasarea cu maşini de ocazie". Cu alte cuvinte spus, zero socializare. De ce să ne facem noi prieteni, noi cunoştinţe? Aceştia pot fi criminali în serie. Aşa că ciocu' mic pe stradă şi dacă vezi vreo fiinţă umană pe acelaşi trotuar ca tine, e mai bine să treci strada. Cât despre mersul cu maşină de ocazie, e mai bine să aştepţi autobuzul. Nu contează că autobuzele nu ajung în toate cătunele. Mai bine mergi 20 km pe jos, decât să faci semn la ocazie.

4. "pentru a nu atrage atenţia agresorilor, să nu se împovăreze cu genţi, poşete sau sacoşe voluminoase". Aha! Complet raţională îndrumarea. Te duci la carfour, iei un chibrit, îl aduci acasă, mergi înapoi, iei scobitori, revii acasă, mergi înapoi, iei becuri, vii acasă, şi tot aşa până epuizezi lista de cumpărături. Nu contează faptul că mai multe drumuri cresc statistic riscul de a fi tâlhărit. O alternativă ar fi să faci reuniunea de familie la cumpărături. Mergi cu toţi prietenii şi fiecare cară câte o sacoşă. Ca să nu bată la ochi.

5. "în situaţia în care constată că sunt urmăriţi, să schimbe direcţia de deplasare, alertând ceilalţi trecători şi apelând numărul unic de urgenţă 112". Hm... Oare cel care mă urmăreşte are o puşcă cu lunetă sau de ce mă puneţi să alerg în zig-zag? Logic ar fi să grăbeşti pasul şi să te îndrepţi spre cea mai apropiată zonă populată. Dacă schimbi direcţia prea des, urmăritorul te ajunge mai repede fiindcă are de parcurs o distanţă mai scurtă. E o problemă de geometrie elementară. Cât despre 112, chiar sunt curios dacă sun şi spun că am impresia că mă urmăreşte cineva, în cât timp ajunge poliţia? Sau şi mai important: vine măcar poliţia?

6. "în caz de agresiune, să strige pentru a sesiza persoanele din jur, deoarece strigătul unei persoane care cere ajutor îi poate descuraja pe agresori". Asta e cea mai comică. Nu strigi ca să primeşti ajutor, ci ca să descurajezi agresorul. Ce ar trebui să strig? "AJUTOOOOR!!! VREAU SĂ DESCURAJEZ UN TÂLHAR!!!! STRIGAŢI ŞI VOI CA SĂ-L DESCURAJĂM ÎMPREUNĂ!!!!"

7. "să nu opună rezistenţă în situaţia în care observă că agresorul vizează doar geanta sau portmoneul. VIAŢA ESTE MAI PREŢIOASĂ DECÂT ORICE BUN!" Şi dacă în geantă sau poşetă e inhalatorul pentru un astmatic? În mod normal, un atac de panică poate declanşa o criză de astm. Mor pe stradă? Şi mai mult. Poate ar trebui sa am un chestionar la mine şi să-l pun pe tâlhar să-l completeze. Prima întrebare ar fi: "Care este interesul dumneavoastă în această infracţiune? a.poşetă b.portmoneu c.bijuterii d.mobil e.toate variantele de mai sus". A doua întrebare: "Notaţi pe o scară de la 1 la 10 nivelul de violabilitate în care mă încadraţi?" Pe bune? Cum îmi dau seama care sunt intenţiile tâlharului?

8. "să încerce să reţină cât mai multe semnalmente ale agresorului: înălţime, culoarea părului, îmbrăcăminte etc." Eventual să aibă smartphone-ul setat pe upload automat al pozelor pe net şi să rugăm infractorul să stea la o poză înainte să-mi ciordească telefonul.

9. "în cazul victimizării, să înştiinţeze urgent instituţiile bancare sau operatorii de telefonie mobilă, dacă li s-a luat cardul de credit sau telefonul mobil, şi să înştiinţeze instituţiile guvernamentale pentru documentele sustrase." Mhm.. am două telefoane la operatori diferiţi, am 3 carduri la bănci diferite, am permis, buletin, paşaport. Am să rog primul trecător să îmi împrumute telfonul ca să dau şi eu OPT telefoane să anunţ incidentul. Plus cel gratuit la 112. Sper ca primul trecător să aibă baterie de rezervă şi să nu se grăbească... Treaba asta ar putea să dureze ceva.

Acum...între noi fie vorba. Dacă aş fi în locul tâlharului, 
1. Aş studia îmbrăcămintea. O persoană bine îmbrăcată are, statistic vorbind, lucruri de valoare asupra ei. Aşa că nu-i nevoie să poarte lanţ la gât, brăţară pe mână, ghiuluri pe degete, portofelul pe jumate scos din buzunar şi Vertu la ureche ca să-mi dau seama dacă e ceva de valoare pe o persoană.

2. Orice zonă poate fi transformată într-una propice tâlhăriilor cu doar o piatră. Dacă sparg becurile de pe stâlpi, ce mă poate opri să te tâlhăresc după?

3. Nevoia de socializare a oamenilor a fost un element definitor al umanităţii din vremuri preistorice. Inevitabil unele persoane sunt predispuse unei prosteli în scopuri nu tocmai morale. Aşa că ăsta nu e un impediment.

4. Mă doare în cot dacă o persoană are sau nu sacoşe voluminoase sau genţi grele. Eu, ca tâlhar nu o să fur niciodată aşa ceva. Scopul meu e să dispar repede după tâlhărie. Nu să târăsc după mine un geamantan.

5. Dacă persoana pe care o urmăresc schimbă direcţia foarte des, pot presupune că instinctual se va depărta de mine aşa că eu o să mă îndrept către zonele ce i-ar putea oferi siguranţă determinând astfel victima să se îndrepte către zone în care aş putea să o prind fără probleme şi fără a fi văzut.

6. Dacă, în timpul unei agresiuni victima mea începe să strige, una peste bot şi am lăsat-o lată. Scurt, fără comentarii. După îmi desfăşor treaba în linişte sub pretextul unei încercări de prim ajutor pentru o persoană căzută la pământ. Mai mult. Dacă sunt persoane în jur, probabil sunt partenerii mei prezenţi acolo ca să dea sentimentul de siguranţă victimei şi ca să distragă atenţia străinilor în caz de eveniment neprevăzut.

7. Dacă eu îi iau geanta şi văd că nu opune rezistenţă, caut şi bijuterii, dacă tot nu opune rezistenţă, caut şi telefon, dacă tot nu zice nimic, poate o punem şi de-un viol mic. Se pare că-i place.

8. Este evident că în caz de tâlhărie, eu o să încerc să-mi ascund caracteristicile particulare. Nu o să mă duc cu tatuajele la vedere, voi avea glugă pe cap, poate nişte ochelari fumurii. Mai mult, voi încerca să ţin victima cu spatele la mine ca să nu mă vadă deloc.

9. După tâlhărie voi arunca toate bunurile care pot duce la descoperirea mea. Telefoane închise, sim aruncat. Cardurile bancare aruncate, actele aruncate. Păstrez bijuterii pe care le amanetez în altă localitate, bani lichizi, telefoanele le resoftez înainte de a le deschide. Gata treaba.

marți, 26 iunie 2012

Despre teatrul din politică si mersul la pârnaie

Eu unul sunt sătul până peste cap de toate ştirile din ultima vreme despre Năstase. Sunt deja câteva zile de când apare în presă că s-a împuşcat. Iar de atunci numai despre asta se vorbeşte. Ba că doctorul e incompetent, ba că fiul a făcut nuş'ce declaraţie, ba că poliţaii au făcut mai ştiu eu ce când s-au dus să-l salte, ba că partidul nu-l leapădă, ba că totul e o conspiraţie, ba că nu se dau publicităţii mai ştiu eu ce rapoarte şi analize. Totul m-a făcut să-mi fie scârbă de tot ce înseamnă ştire în România.

Cu toate astea, pe lângă trusturi media şi toata degringolada rezultată din dorinţa unui individ de a se sinucide sunt băieţii veseli care mă fac să zâmbesc. Aşa că vă las şi pe voi să vă delectaţi cu două consecinţe ale împuşcatului care nu se înscriu în tiparul dramatic al ştirilor din presa clasică.

Primul e un articol al celor de la Times New Roman, la feedul cărora sunt abonat şi care au darul de-a-mi descreţi fruntea cu articolele lor inventate şi nu prea. Articolul aici.

A doua chestie e o melodie care parodiază situaţia şi e bazată pe deja hitul lui Conect-R - Vara Nu Dorm:

vineri, 22 iunie 2012

Oare chiar nu se poate să lucreze noaptea?

Cum naiba în ţările nebananiere lucrările se pot face noaptea, iar la noi se fac la ore de vârf? De 3 zile, rondul din Podul de Piatră este extraordinar de aglomerat la orele de vârf. Alaltăieri dimineaţa, la 9:00, lucrau la şina de tramvai. Ieri dimineaţă, la 9:00, lucrau la şina de tramvai. Aseară, la 18:30, lucrau la şina de tramvai, dar altă bucată. 

Acum serios. Ei nu se gândesc la faptul că distrug traficul? Cine contractează aceste lucrări? Cine execută aceste lucrări? Care ar putea fi motivele pentru care nu lucrează noaptea? E prea răcoare? E mai mic riscul să fie călcaţi de maşini? Care e explicaţia acestui fenomen? Oare chiar nu se găsesc oameni dispuşi să lucreze noaptea, când şomajul e atât de ridicat? Şi încă ceva... mai are rost să mă iau de faptul că din 6 oameni doar doi muncesc? Offf... oare când o să intrăm şi noi în civilizaţie? 

Câteodată chiar mă gândesc că aş ajunge mai repede la muncă dacă m-aş legăna din liană în liană de stâlpii de curent. Şi abia atunci, la stadiul de ţară bananieră putem abia să privim spre viitor... poate vom avea şi noi cândva străzi.

marți, 5 iunie 2012

Palas îi mişto, praleo!

Haoleu, mâncavaş, sî vă povestesc şi mişto o fost la baltî în şentru. Am hauzât io vorbi în şatrâ cum câ s-o înfiinţat în prag di an helectoral noi spaţii di ciordit di la primărie. Vuieşti satu' cum câ măria sa hîmpăratu' neoficial a ţâganilor o dat liber la furat în Palas. Şi pentu asta tre sâ merjim sî-l votăm din nou să ni mai facâ şi alti locuri di astea di îmbulzală ca sî putem sî mai ciordim şhî noi mâncaţaş'. Cî di când cu crizâli ăstea nu mai găsîm nici praf în buzunărili fraierilor di la garî. Şî celecau meu ari nevoi di benzânî, cî doar n-oi vini cu trenu' di la Ciurea la Iaşi.

Da hai cî divaghez şî nu apuc sî vă zâc di cum o fost la Palas. Hauleo praleo şi fain îi acoloşa. O fost o adunăturâ di oamini aşa mari cî noi nici n-am apucat sî-i verificăm pi tăţ la buzunări. Şî produsu' intern brut a lu' familia mea după douî zâli di dat cu jula o fost di douzăşi di telefoani şi vreo şăsî mii di lei. Da din tăti telifoanili nu li-am păstrat decât ifoanili şi şeli cu android. Câ pi celilalti nu ni li mai acşeptî la amaneturi. Aşa cî am păstrat doar şinşpici. Şelilalti şinşi li-am aruncat în pârleaz. Da şi pârleaz frumos dom'li, avea aşa o culoare frumoasî... mai mai cî ne-o fost nilă sâ faşim bai 'năuntru. Da chişioarili tot ni le-am bagat oleacâ ca sî ni răcorim.

(sursa)
Puradeii, după şi-o terminat programu' di lucru la şerşât, o bagat şî ii labili în băltoacî. Nărozâi di ii căutau cheşti. Poi dacî era cheşti nu îl lua primaru', pardon, bulibaşa acasî. Cî doar îi dreptu lui. Ori'şi-a fi... o fost caşto tari. Sânguru lucru cari m-o disturbat o fost famfara ceia di-o cântat tătî duminica. Pai nici fanfarili nu mai sunt ci-o fost odatî. Sî jăluiau 'strumentili celea di li-o luat dracu'. Păi trebuia sî-l laşi pi hartistu' nostru hemerit, Viorel di la Ciurea sî li-ncingî oleacă, sî vez' atunci ci pitreciri frigeam. 

Şi dacî tot ne-o lăsat pi iarbî, di şi naiba nu ni-o lăsat sî faşim ş-un grătar. Că şi? Curcanii noştri n-au gust? Şi tot atâta cheiefsi? Cî lebelili noastri di la congelator îs adusî di văru nostru Vânătoru' di la Viena, frate de-a lu' Grătărel Bursuc. Nu ca fandositili celi di şenvişe di la Sub'uăi. Io nici nu ştiu şi-s aşelea da dacă tre sâ stai o horî la coadî ca sî iei una, mă ghândeam cî-s mai buni. Păi sî comparî cu tocana făcutî la chirostrii?

Orşîcum, o fost frumos. Mai merjim la Palas. Acu' hai cî vă las cî avem consîliu ţâganilor. Tre' sî-mpărţâm noili zoni di furat şî şerşât. Te trailes bahtalo.