Tot un drac - logo

marți, 31 ianuarie 2012

Partidul Poporului sau prostia omenească

Am văzut circulând pe Facebook o poză cu ceea ce se vrea a fi platforma program a Partidului Poporului, cel înfiinţat de Dan Diaconescu. Iniţial am crezut că e o farsă, aşa că am decis să mă documentez. Şi unde în altă parte decât pe site-ul oficial: partidul-poporului.ro . Se pare că e oficială treaba. Vreau să discut puţin pe fiecare punct din cele 20 ale platformei program.

1. CÂTE 20.000 DE EURO PENTRU FIECARE ROMÂN CARE VA DESCHIDE O AFACERE.
Ținând cont că pornirea unei afaceri costă aproximativ 1000 ron cu toată documentaţia, însemnând aproximativ 250 euro, eu cred că fiecare român ar vrea să îşi deschidă o afacere. Chiar dacă doar pe hârtie, fiecare român o să vrea cei 20.000 de euro. Presupunem că ar avea dreptul de a înfiinţa afacere doar persoanele majore. Din 20 de milioane de români, cei 18 milioane de majori tot vor vrea afacerea şi mă întreb de unde va scoate Dan Diaconescu 360 de milioane de euro pentru treaba asta? Nu tot de la populaţie? Ce aberaţie.

2. MĂRIREA TUTUROR SALARIILOR ȘI PENSIILOR.
În momentul de faţă toţi politicienii se dau cu capul de pereţi. Ar vrea şi ei să propună aşa ceva, dar ştiu că asemenea afirmaţie le poate aduce un singur mandat. Odată promis şi neîndeplinit un lucru, acel lucru va determina oamenii să nu mai voteze a doua oară aceeaşi persoană. DD promite salarii mărite şi pensii mărite. E adevărat, nu precizează un procent. Poate fi 0.000000001%. Dar tot e un lucru nesustenabil în condiţiile actualei economii. A doua aberaţie.

3. ANULAREA TUTUROR TAXELOR ȘI IMPOZITELOR ACTUALE.
Mhm.... Şi marmota învelea ciocolata în staniol. Păi dacă nu ai taxe şi impozite, din ce mai aduci bani la bugetul de stat ca să dai 20.000 de euro fiecărei persoane, salarii şi pensii mărite?

4. INTRODUCEREA UNUI SINGUR IMPOZIT PE VENITURI ȘI PROPRIETĂȚI.
A.... deci ai minţit la punctul 3. Va fi o singură taxă. De ce nu spui şi procentul? 90...95...99%? 

5. CONFISCAREA AVERILOR ILICITE OBȚINUTE DIN AFACERI CU STATUL.
Deosebit... Păi asta vor şi cei de acum să facă, numai că opoziţiei. Vine opoziţia la putere, le va face acelaşi lucru celor de acum. Cu ce e diferit față de ceea ce vrei tu să faci? Să nu-mi spui că o să-ţi confişti singur averile! În altă ordine de idei, îţi imaginezi, domnule Diaconescu, cât ar dura procesele cu fiecare dintre hoţii de până acum? Dar de costat, îţi imaginezi cât ar costa? Nu cred că ajunge impozitul de 99% din venituri şi proprietăţi.

6. JUDECAREA DE CĂTRE UN TRIBUNAL AL POPORULUI A TUTUROR GUVERNANȚILOR CARE AU JEFUIT ROMÂNIA.
De ce te repeţi, stimabile? Era de ajuns un singur punct care să le acopere pe amândouă. La urma urmei, guvernanţii care au jefuit România au făcut-o prin afaceri cu statul. Aşa că, revezi punctul 5.

7. REDUCEREA TVA LA O COTĂ (MINIMĂ PENTRU UE) DE 10 LA SUTĂ.
În timp ce statele dezvoltate ale UE se dau de trei ori peste cap pentru a mări cota TVA fără a supăra populaţia, vii dumneata şi propui scăderea ei. Evident, vei fi dictatorul cel mai iubit, dar Groapa Marianelor e o băltoacă palidă în faţa prăpastiei în care va cădea România din punct de vedere economic. Ia citeşte mătăluţă aici. Cele mai mici cote de TVA din UE sunt în Cipru şi Luxemburg, ambele la valoarea de 15%. Tu eşti mai cu moţ? Şi încă ceva, TVA înseamnă Taxa pe Valoarea Adăugată. Nu cumva e deja a doua taxă? Cum rămâne cu punctul 3?

8. INTERZICEREA SUBVENȚIONĂRII PARTIDELOR POLITICE.
Ai un ban şi te gândeşti să elimini concurenţa? Dacă ceilalţi n-au bani, nu fac campanii şi nu pun probleme la realegeri. Eu propun să desfiinţăm partidele politice complet. În felul ăsta nu sunt nici subvenţii, nici concurenţă. Candidează omul, nu partidul. Ce zici?

9. ELIMINAREA SALARIILOR PENTRU PARLAMENTARI, MINIȘTRI, PRIMUL-MINISTRU ȘI PREȘEDINTE.
Bineînţeles. Astfel, motivăm oamenii competenţi să nu candideze. Rămân posibili candidaţi doar cei care n-au ce face acasă. Dacă n-ai job, n-ai venituri, trăieşti din ajutoare sociale, atunci eşti candidatul perfect pentru preşedinţie.

10.EVACUAREA DEMNITARILOR DIN PALATUL PARLAMENTULUI, PALATUL VICTORIA ȘI PALATUL COTROCENI.
Şi distribuirea de cutii de carton pentru birouri parlamentare. În schimb, să băgăm prostituatele în instituţiile reprezentative ale statului. Creşte turismul, nu-i aşa?

11. ÎNFIINȚAREA COMPANIEI NAȚIONALE “AVEREA POPORULUI”. ȘEFUL ACESTEI COMPANII VA FI ALES DIRECT DE POPOR.
Care este scopul acestei companii? Privatizarea ulterioară către străini? Păi asta se face şi acum, numai că se face bucată cu bucată. Vindem străinilor averea poporului şi noi ne uităm muritori de foame la ei cum se ling pe degete înfulecând ţara asta, bucată cu bucată.

12. “AVEREA POPORULUI” VA DISTRIBUI DIVIDENDE EGALE LUNARE CĂTRE TOȚI CETĂȚENII.
Mhm... nu spune cetăţenii români. Oricare cetăţean deţine acţiuni la companie, va primi dividende. Cetăţean german, francez, american... tot cetăţeni sunt şi ăştia. Sub nici o formă nu vindem la ruşi sau chinezi, că ăştia sunt "tovarăşi". Nu-i aşa, cetăţene Dan Diaconescu?

13. STATUL VA CUMPĂRA PĂMÂNTUL NELUCRAT ȘI VA INVESTI MASIV ÎN AGRICULTURA BIO.
Ce frumos sună, nu-i aşa?! Două mici chestiuni... Prima, a investi înseamnă a băga bani în ceva pentru a scoate profit. De unde se bagă bani daca nu-s taxe care să aducă venituri la bugetul de stat? Şi cine ia profitul? Iar cu termenul "bio" m-ai dat pe spate. E la fel de la modă precum iPhone-ul pentru cocalar. Dacă investim în bio, apăi bio să fie.

14. SIMPLII CETĂȚENI VOR DEVENI JURAȚI ÎN INSTANȚE, ALĂTURI DE JUDECĂTOR.
Presupun că te referi la modelul american în care juraţii dau verdictul şi judecătorul stabileşte pedeapsa. Acolo, totuşi, juraţii sunt plătiţi pentru timpul pierdut. La noi cine ne dă haleală şi piştari ca să-l spânzurăm pe nu-ştiu-care.

15. INTRODUCEREA RĂSPUNDERII MATERIALE PENTRU JUDECĂTORII ȘI PROCURORII CARE GREȘESC.
Cum stabileşti că greşesc? Cum dovedeşti că greşesc? Şi acum există posibilitatea de a trage la răspundere pe cei care greşesc. Dar după procese care durează ani de zile, nici măcar presa nu mai ţine cont de rezultatul procesului. Aşa că se trece cu vederea.

16. CETAȚENII NU VOR MAI PLĂTI RATE LA BĂNCI TIMP DE 12 LUNI.
Asta cred că e cea mai mare aberaţie dintre toate. Păi stimabile DD, băncile nu-s ale noastre, sunt ale străinilor. Dacă nu le dai banii, ei îşi iau jucăriile şi pleacă. Şi te mai dau şi în judecată la un tribunal internaţional pentru drepturile lor. Ia interesează-te să vezi cu cât e datoare România băncilor astea. Vezi dacă țărişoara asta îşi permite să plătească anticipat toate datoriile în urma unei decizii judecătoreşti.

17. INTERZICEREA ARESTULUI PREVENTIV (ȘI A CĂTUȘELOR) CU EXCEPȚIA FAPTELOR VIOLENTE.
Da... foarte util. Să zicem că ai dat un buf pe hârtie de câteva miliarde de euro. Nu te arestează preventiv fiindcă aşa zice DD-ul. Îţi iei frumos tălpăşiţa, te pensionezi devreme pe o insulă privată şi te doare la bască de faptul că justiţia română te caută să îşi recupereze prejudiciul. Eu aş recomanda chiar arestarea obligatorie, în funcţie de prejudiciu. Ai furat o găină, judecat în libertate. Ai furat miliarde, arest asigurat până la stabilirea verdictului.

18. FIRMELE NU VOR PUTEA FI CONTROLATE DECÂT ODATĂ PE AN.
Da. Să încurajăm evaziunea. A fost controlul în ianuarie, sunt asigurat până în decembrie că nu îmi mai calcă altul pragul. Aşa că dă-le-n mă-sa de impozite! Pardon, impozit... Că nu-mi ia nimeni gâtul până la anul. O eventuală adăugire ar putea fi ca la controlul anual să nu poată fi verificată decât ultima lună. Aşa obligăm evazioniştii să fie corecţi în decembrie. Şi atât.

19. STATUL VA CONSTRUI 200.000 DE LOCUINȚE, CARE VOR FI ÎNCHIRIATE CELOR SĂRACI.
Se cheamă ANL ceea ce vrei dumneata să înfiinţezi. Şi... stai puţin, parcă există deja. Dacă acum sunt bani pentru a construi doar x locuinţe pe an, unde x mai mic decât 200.000, de unde ai să scoţi dumneata banii pentru restul? Ţin să-ţi amintesc punctele 3 şi 7.

20. INTERZICEREA TAXEI PENTRU RADIO TVR
Dar ai zis deja treaba asta la punctul 3. "Iar, te repeţi, din nou, cetăţene!" Cei câţiva bănuţi care se duc la radio/tv de la fiecare cetăţean sunt cei ce ţin TVR-ul în picioare. Dar DDTV va deveni televiziune naţională, aşa că nu vom mai avea nevoie de TVR, TVR Cultural, TVR Internaţional, etc. Ai reuşit să împuşti doi iepuri deodată. Ai ucis TVR şi ai fidelizat câţiva pensionari, ale căror singură problemă în puţinul de viaţă rămas era eliminarea taxei TV.

M-am enervat. Dar cel mai mult mă termină gândul că românii sunt destul de proşti şi cad pradă inepţiilor propuse de DD. După ce a reuşit să prostească o întreagă ţară cu o televiziune de rahat, acum vrea s-o conducă. Şi probabil va reuşi. Mai că îmi vine să plâng. Am ajuns deplorabil... noi toţi, ca popor. Eu, ca individ, jur că mă mut din România dacă ajunge Dan Diaconescu preşedinte.

vineri, 27 ianuarie 2012

Numa' la noi: Rovinieta buclucaşă şi frigul din oase

(sursa)
Se pare că în timp ce Boc deszăpezea o maşină deszăpezită în scopuri electorale, zeloşii de la Poliţia Rutieră nu lasă utilajele de deszăpezire pe străzi din lipsa rovinietei. Urmează să interzică accesul ambulanţelor şi al maşinilor de pompieri fără rovinietă şi după aceea, să te ferească sfântul să-ţi construieşti casă dincolo de pancarta aia cu numele localităţii tăiat cu roşu. Propun să transformăm zicala "Ţara arde şi baba se piaptănă" în "Ţara îngheaţă şi poliţaiu' dă amenzi". 

Continuând cu lipsa de interes faţă de problemele oamenilor de rând, vorbim despre licitaţia "Epoca de aur" unde nişte săraci posesori de elicopter (pentru că altfel nu aveau cum să ajungă la licitaţie) au cumpărat obiecte de artă ale răposatului la preţuri exorbitante. Astfel, o statuetă din bronz s-a dat cu 12000 de euro. Dar vorba aia: noi să fim sănătoşi.

Şi în aceeaşi notă de miserupism vis-a-vis de frigul de afară, în a 14-a zi de proteste, urmând o funcţie polinomială descrescătoare, doar câteva zeci de oameni au participat la demonstraţii. Deşi ei strigau aceleaşi probleme ca până acum, singurul lucru pe care l-au demonstrat astăzi este că foamea e mai mare în Suceava, Fălticeni, Gura Humorului şi Vaslui. Singurul oraş în care nu s-a protestat de foame a fost Timişoara, acolo unde au protestat din inerţie. Au rămas cu febra protestelor din '89. Cei mai tineri strigau "Jos Băsescu!", cei mai bătrâni, cu experienţa ultimelor 22 de ani, scandau "Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!"

Dar cum e românul inventiv, a profitat de frigul de afară pentru a scoate frigiderul din priză. Berea rămâne rece.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Servicii de relaţii cu clienţii: RDS vs. UPC

Ieri am semnat contractul cu UPC. Totul a mers fără probleme şi doamnele de la sediul din Tătăraşi sunt foarte amabile. Astfel, am decis să fac o analiză a serviciilor de relaţii cu clienţii oferite de ambele companii.

Centre pentru public
RDS are 6 sedii în Iaşi situate în Alexandru, Gară, Nicolina, Păcurari, Podu Roş, Tătăraşi.
UPC are 3 sedii ce pot fi găsite în Tătăraşi, Independenţei, Alexandru.
La acest capitol se pare că RDS stă ceva mai bine, oferind mai multe locaţii în care clienţii pot face plângeri sau semna contracte. 

Nota: 
RDS - 5/5
UPC - 4/5

Program sedii
SediuProgram
RDS - AlexandruL-V 09:00-18:00
RDS - GarăL-V 09:00-18:00,
S 09:00-13:00
RDS - NicolinaL-V 09:00-18:00,
S 09:00-13:00
RDS - PăcurariL-V 09:00-18:00
RDS - Podu RoşL-V 09:00-18:00,
S 09:00-13:00
RDS - TătăraşiL-V 09:00-18:00
UPC - TătăraşiL-V 9:00-19:00
UPC - IndependenţeiL-V 09.00-19.00,
S 9:00-14:00
UPC - AlexandruL-V 10.00-18.00

Trebuie remarcat faptul că UPC are două sedii care au program până la ora 19:00 în cursul săptămânii. Astfel, eu am putut merge să semnez contractul în afara orelor de program de la locul de muncă - un avantaj clar în faţa celor de la RDS.


Nota: 
RDS - 3/5
UPC - 4/5


Aşteptare
(sursa: rcs-rds.ro  )
De fiecare dată când am fost la un sediu RDS, am așteptat cel puţin 10 minute. Bineînţeles, în picioare. Doar sediul de la Gară are câteva scaune pentru așteptare, dar nu fac faţă numărului de persoane care stau la coadă. La UPC nu am stat la coadă nici un minut. E posibil să fi fost o excepţie fiindcă a fost singura dată când am fost în sediul lor, dar mă îndoiesc. De asemenea, am remarcat că aveau un număr mai mare de scaune pentru persoanele care aşteaptă, dar probabil că nu sunt folosite niciodată. Sediul UPC din Tătăraşi arată mai bine decât sediul RDS din acelaşi cartier - spaţiu mai mare, mai aerisit, mai luminos. RDS este o magazie de lemne comparat cu UPC.



Nota: 
RDS - 1/5
UPC - 4/5



Informare
(sursa: upc.ro )
Cele două doamne de la UPC au fost foarte amabile. Au răspuns la toate întrebările mele. Am observat totuşi, nişte lacune în cunoaşterea serviciilor oferite. Una dintre ele mi-a zis că nu se poate plăti factura prin transfer bancar, dar a fost repede corectată de colega ei care m-a asigurat că există pe factură informaţiile legate de plata prin transfer bancar. Un alt lucru pe care l-am observat a fost bunăvoinţa lor care a mers atât de departe, încât s-au dus în depozit să afle răspunsul la întrebarea "Cine este producătorul şi modelul echipamentului DVR?", chiar dacă nu știau.
Pe de altă parte, la RDS consultantul cu care vorbeam părea atât de plictisit, încât mai că mă trimitea acasă şi mă chema în altă zi pentru simplul motiv că "n-are chef acum".


Nota: 
RDS - 2/5
UPC - 5/5


Programare pentru instalare
Ieri am discutat cu respectiva doamnă de la sediu asupra disponibilităţii de a fi acasă în vederea instalării serviciilor. I-am explicat că nu am cum să fiu acasă mai devreme de ora 18. Mi-a spus că, în mod normal, echipele lucrează tot până la 18, dar că o să încerce să vadă dacă poate rezolva ceva. Astăzi m-a sunat să mă informeze că sunt programat pentru instalare pe data de 31 februarie ianuarie, în intervalul orar 18-20. Deci se poate! La RDS, tanti de la ghişeu mi-a zis că o să fiu sunat cu o oră înainte de a veni echipa. Fără programare, fără disponibilitate din partea clientului, fără nimic. Singura dată când am rămas plăcut impresionat de RDS a fost într-o seară când mi-a picat serviciul de televiziune, am sunat la ei şi în 15 minute a apărut un omuleţ. Dar bucuria promptitudinii angajatului a pălit în faţa motivului problemei. Se pare că fostul proprietar avea o datorie şi m-au deconectat în baza datoriei respectivului, deşi eu aveam plata facturilor la zi. Ce să-i faci? Aceeaşi adresă.


Nota: 
RDS - 1/5
UPC - 5/5

În concluzie, RDS obţine 12 puncte din 25, ceea ce înseamnă nota 2,4 pe o scară de la 1 la 5. UPC obţine 22 de puncte, adică nota 4,4. Până în momentul de faţă, UPC conduce detaşat în ceea ce priveşte serviciile de relaţii cu clienţii. Vom vedea în curând calitatea serviciilor. Dacă voi credeţi că mai există categorii care trebuie abordate în afară de cele prezentate deja, lăsaţi un comentariu mai jos.

marți, 24 ianuarie 2012

De ce ne-ai trădat, stimabile Cuza?

(sursa: Trilulilu)
Toţi ştim că în 1859 a avut loc unirea principatelor. Toţi ştim povestea frumoasă de la şcoală despre cum a fost ales Cuza ca domnitor al ambelor regiuni şi cum s-a făcut Unirea. Dar câţi dintre voi ştiu cum a fost făcută din punct de vedere administrativ, această unire? Cum s-a decis locaţia capitalei şi care au fost efectele asupra Iaşului?

Se pare că în perioada respectivă au avut loc nişte evenimente care au fost scoase din istoria României de către regimul comunist. Între momentul unirii sub acelaşi domnitor şi stabilirea titulaturii teritoriului celor două principate sub numele de România a trecut o perioadă de aproximativ 3 ani. Din 1859 până în 1862 principatele unite au avut două capitale, Bucureşti şi Iaşi. În această perioadă s-au purtat negocieri între fostele guverne ale celor două regiuni pentru stabilirea condiţiilor de unificare administrativă, inclusiv de stabilire a capitalei. Pe lângă Iaşi şi Bucureşti, s-a propus stabilirea unei noi capitale situate in centrul suprafeţei teritoriale, mai exact oraşul Focşani. Rezultatul îl ştim cu toţii: Bucureştiul a fost ales capitală, iar majoritatea instituţiilor centralizate au fost stabilite la Bucureşti. Ceea ce este mai puţin ştiut este faptul că atunci s-a stabilit plata unei compensaţii către Iaşi pentru prejudiciile aduse de relocarea instituţiilor. Suma stabilită era de 148.150 de lei, însă această sumă nu a fost plătită nici până în ziua de azi.

Un alt lucru mai puţin ştiut este acela că Iaşul a fost scena unor proteste şi a unei mişcări separatiste care a fost înăbuşită prin forţă şi cu pierderi omeneşti. Mişcarea separatistă din Iaşi a apărut în 1856, atunci când ideile de uniune ale principatelor deja prindeau o nuanţă politică. Punctul de intensitate maximă al acestei mişcări a fost în 1866, atunci când Cuza a fost detronat. În data de 3/15 aprilie 1866 a izbucnit o importantă mişcare separatistă. Aproximativ 500 de oameni s-au adunat în faţa Palatului, scandând lozinci separatiste. Această manifestaţie a fost înăbuşită de un regiment de armată din Muntenia. Muntenii au tras asupra manifestanţilor şi au atacat cu baionetele. Numărul estimat al victimelor este de câțiva zeci de morţi şi alți câțiva zeci de răniţi.

Din toate aceste evenimente, oraşul Iaşi nu s-a ales cu nimic. Deşi a fost multă vreme al doilea oraş din ţară şi un important centru cultural, dezvoltarea economică şi teritorială a urbei nu a avut acelaşi avânt precum Bucureştiul. Ar trebui menţionat că în momentul unirii, populaţia celor două oraşe era apropiată. Ambele aveau câte 67000 de locuitori. Acum să ne gândim puţin la dezvoltarea Bucureştiului şi prejudiciul Iaşului. Vă imaginaţi o lume în care bucureşteanul venit în Iaşi era numit "muntean" cu aceeaşi conotaţie peiorativă pe care o poartă titulatura de "moldovean" în Bucureşti în momentul de faţă? Vă imaginaţi cum bucureştenii ar veni la Iaşi pentru a lua avionul către destinaţii de vacanţă? Vă imaginaţi filmul "Buletin de Iaşi"? Vă imaginaţi melodia lui Gică Petrecu, "Fetiţele din Iaşi"? Plăcut, nu?

Acum, lăsând la o parte mândria de moldovean, presupunem că totuşi Iaşul a acceptat stabilirea capitalei la Bucureşti şi a primit datoria de 148.150 de lei. Oraşul ar fi avut posibilitatea unei dezvoltări diferite. Banii s-ar fi investit în infrastructura şi serviciile urbei. Probabil că n-am fi avut astăzi un CET muribund, un E-ON cu servicii de rahat sau gaz mai scump ca aurul. Aşadar, guvernul acelei vremi, cu Săndel în frunte, ne-a trădat. Cine poate calcula dobânzile acumulate la această sumă în ultimii 200 de ani? Chiar sunt curios asupra sumei datorată de Bucureşti către Iaşi, sumă care tot creşte de la an la an. Ce-ar fi să-i punem să plătească? Bine, sunt conştient şi despre faptul că aproape întreaga sumă ar intra în buzunarele politicienilor noştri "oneşti", iar oraşul s-ar alege tot cu praf în ochi. Dar vorba aia: "Să moară şi capra vecinului!"

După toate cele spuse mai sus, vreau să îi mulţumesc Bucureştiului. Mulţumesc pentru spaţiile verzi şi parcurile din Iaşi. Mulţumesc pentru faptul că ajung la serviciu în 20 de minute, deşi locuiesc în celalalt capăt al oraşului. Mulţumesc pentru apelativul "moldovean" fiindcă mă face să simt că aparţin regiunii, deşi la Iaşi moldoveni sunt cei de peste Prut. Mulţumesc pentru faptul că, în ciuda tuturor neajunsurilor, Iaşul este un oraş frumos. Şi, cu părere de rău, vă anunţ că nici în acest an nu am să ajung la horă pe 24. Şi nu pentru că nu pot, ci pentru că nu vreau. Pentru că data de 24 reprezintă momentul în care o bucată din mizeria Bucureştiului vine la Iaşi. E cea mai murdară bucată şi anume politicienii. Dansează un minut, câteva poze şi s-au ales cu nişte voturi.

Păcat.

luni, 23 ianuarie 2012

Plimbare de weekend: Castelul Sturdza din Miclăuşeni

(sursa: Wikipedia)
La 65 de kilometri de Iaşi se găseşte Castelul Sturdza. L-am vizitat ieri şi am rămas uimit de frumuseţea exterioară a castelului. Mă refer la arhitectura clădirii şi la parcul din jurul ei. Povestea castelului poate fi citită pe Wikipedia. Este o adevărată oază de linişte.

Auzisem de castel de la nişte prieteni şi am ajuns acolo din întâmplare. Nu aveam habar mai nimic despre istoria  lui. Odată ajunşi, am găsit pe geamul recepţiei un anunţ. "Pentru vizitarea castelului apelaţi numărul 0728880575." După apelarea numărului a venit o măicuţă care, văzându-mă cu barbă şi îmbrăcat în negru, m-a întâmpinat cu "Blagosloveşte, părinte". Aşa am aflat că în spatele castelului este o mănăstire şi că, de fapt, castelul aparţine acum Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Taxa de vizitare este de 3 lei. 

Problema este că în interior castelul este în curs de restaurare. Se păstrează foarte puţin din pictura originală şi nu poţi decât să îţi imaginezi cum arăta în vremea lui de glorie. Ghidul nostru în straie bisericeşti era bine documentat şi ne-a purtat prin toate perioadele istorice ale clădirii cu descrierea stăpânilor moşiei de la început până în ziua de azi. Tot în preţul biletului a intrat şi vizitarea mănăstirii împreună cu biserica şi mormintele familiei Sturdza.

În jurul castelului şi al mănăstirii este o pădure şi un iaz. Chiar dacă nu vizitaţi interiorul clădirii, este indicat să faceţi o plimbare până acolo. Şi asta deoarece este un loc prielnic pentru te relaxa, citind o carte la umbra unui copac, fără manele, grătare şi cefe late.

Am plecat oftând, cu gândul la lipsa de interes şi indiferenţa care au adus castelul la stadiul actual. Mă întreb de asemenea dacă acest obiect de patrimoniu ar fi fost în aceleaşi condiţii dacă ar fi aparţinut statului. Oricum ar fi, o să mă duc să revăd într-un viitor cât mai apropiat castelul pentru a verifica stadiul lucrărilor. Sunt convins de faptul că odată terminată de restaurat, locaţia va atrage mai mulţi vizitatori.


View Larger Map

vineri, 20 ianuarie 2012

RCS-RDS şi prietenul de peste Prut

Am scris zilele trecute despre RDS. M-am gândit să vă ţin la curent cu progresele făcute de atunci. Am mai trecut de două ori pe la ei. Prima dată într-o sâmbătă. A doua oară am fost azi.

Programul centrelor din Iaşi pentru sâmbătă este unul deosebit de incomod. Toate centrele sunt deschise, în afară de două: cel din Alexandru şi cel din Tătăraşi. Şi exact astea mă interesau pe mine. Cel din Alexandru mă interesează fiindcă e cel mai apropiat de locuinţa mea şi cel din Tătăraşi fiindcă e singurul centru din Iaşi cu departament de service. Acestea fiind închise, am fost la sediul principal, cel de la gară.

Mă gândeam că sâmbăta e mai liber, lumea se mai odihneşte. Incorect! Doar angajaţii RDS se odihnesc. Când am ajuns acolo erau trei persoane în faţa mea. Mă gândeam că am noroc şi scap repede. Ei aş! De unde? Am aşteptat 40 de minute ca să rezolve tanti problemele celor trei persoane... Şi era o singură tanti. Şi după 40 de minute de aşteptare mă aşez pe scaun în faţa ei. Încep să îi expun problema, mă opreşte brusc şi îmi spune că pentru defecţiuni tehnice la aparatele RDS trebuie să mă adresez centrului din Tătăraşi. Îi explic că nu am cum să ajung acolo fiindcă au acelaşi program ca şi mine la serviciu. Îmi răspunde: "Şi eu ce să fac?" M-am lămurit, fără lipsă de la serviciu nu am cum să o scot la capăt. 

Apoi o întreb despre cealaltă problemă: vreau să reziliez contractele şi vreau să ştiu cât mai am perioadă contractuală. Măcar atât mi-a spus. Aşa am aflat că pot renunţa la abonamentele de la o adresă şi că pe celelalte trebuie să le mai ţin până la sfârşitul anului. Numai că există o mică problemă - nu pot rezilia contractul atunci când vreau eu, ci numai la dată fixă: între 1 şi 5 ale lunii. Nu pot înţelege acest aspect. De ce nu pot rezilia când vreau eu? Ce se întâmplă între 1 şi 5 ale lunii? Au un server care procesează rezilieri şi din economie de curent nu-i dau drumul decat 5 zile pe lună? Oamenii de la ghişeu nu pot procesa încheieri şi rezilieri de contracte simultan şi, de aceea, 5 zile pe lună sunt setaţi doar pe rezilieri? Asta este o altă imbecilitate marca RDS.

Astăzi am fost la centrul din Tătăraşi. Am întârziat la muncă fiindcă aşa vrea RDS-ul. Am vorbit cu omul de la "tehnic". I-am expus problema. Având în vedere de câte ori am povestit treaba asta mă gândesc să-mi fac nişte cărţi de vizită cu problema pe ele şi să le dau reprezentanţilor RDS când mă duc să mai întreb câte ceva. În felul ăsta măcar nu-mi mai răcesc gura de pomană. Rezultatul vizitei este invariabil acelaşi. Da, echipamentul e stricat. O să vi-l înlocuim, dar nu avem momentan pe stoc. Şi acum eu mă întreb: din toate serverele şi reţeaua mamii ei şi infrastructura morţilor măsii, nu s-a găsit un prost să le facă o aplicaţie care să le înroşească ecranul şefilor de la Bucureşti când rămân puţine echipamente în stoc? 

Cum funcţionează sistemul lor de aprovizionare? Vasilică de la relaţii cu publicul încheie un nou contract pentru un client. Semnează hârţoagele, se duce în magazia centrului de cartier şi vede că nu mai sunt scule. Se întoarce şi-i explică clientului că nu mai au pe stoc şi că o să plătească o perioadă chiria echipamentului fără a beneficia de el. Apoi pune mâna pe telefon şi-l sună pe Gogu de la punctul central al urbei. "Gogule, nu mai avem decodoare". 

Gogu notează. Când se adună destule centre cu stoc 0, sună la Bucureşti. Nu mai devreme, că de la Bucureşti nu trimit maşină pentru doar 20 de decodoare. "Georgele, vezi că ne trebuie un transport la Iaşi". Georgel notează. Apoi aşteaptă să rămână alte câteva oraşe fără decodoare, că nu pot cere la furnizor doar 200 de bucăţi. N-ar mai prinde reducerea... Când se adună o cerere destul de mare pentru întreaga ţară, face comanda la furnizor. "Ma frend, Yaong Tza, wi niid mor şit... u nou, 10000 decodeişăn". 

Şi prietenul nostru de peste Prut... cu mult peste Prut... încarcă vaporul şi trimite în România. Vaporul, în lipsa modulului de teleportare, face o lună până în Constanţa. Între timp, se adună alte cereri de la centrele din ţară. Georgel ia lista cu cereri şi repartizează stocul: Zalău - 9998 decodoare, bifat; Iaşi - 200 decodoare... Dar fiindcă primele 9998 s-au dus la Zalău, pentru Iaşi rămân două decodoare și se trimit la Iaşi. Nu merită drumul pentru doar două decodoare, dar a primit instrucţiuni de mai sus că la Iaşi trebuie să ajungă cel puţin un decodor.

Când ajung în stocul de la Iaşi, Gogu păstrează unul pentru dom' director, că aşa a primit instrucţiuni acum 2 zile. Iar pe celalalt îl trimite la Vasilică. Şi Vasilică, cu lista de cereri de la public în faţă, observă că nepoata surorii soacrei lu' frate'su e pe listă, alături de alte o sută de persoane. Puteţi ghici la cine se duce decodorul?

În final de articol, vă adresez o întrebare: Unde îmi recomandaţi să merg, din punct de vedere al calităţii  serviciilor? Romtelecom sau UPC?

joi, 19 ianuarie 2012

Toţi o să murim sau instigare la filosofie

Mă trezesc, muncesc, mă relaxez, dorm. Ciclicitatea anterioară ne caracterizează, în mare măsură, pe toţi. Unii se regăsesc întru totul, alţii mai adaptează, mai adaugă câte un subpunct. Evenimentele cotidiene sunt așezate pe firul timpului precum vrăbiile pe sârmă şi ele toate adunate, ne spun nouă povestea şi reprezintă de fapt, viaţa unui om. 

Rezolvarea problemelor cotidiene este de fapt, scopul nostru, al tuturor. S-a terminat berea, mă duc să mai cumpăr. S-a spart o ţeavă, chem instalatorul. Am pierdut jobul, actualizez CV-ul. Orice problemă are o soluţie bine definită în timp. Suma tuturor problemelor şi soluţiilor reprezintă de fapt, viaţa fiecăruia dintre noi până la problema supremă. Am murit, asta e! 

Şi în toată călătoria omului pe firul vieţii nu luăm niciodată o pauză în care să spunem stop, să ne dăm un pas în spate şi să ne gândim la cât de neînsemnaţi suntem. Cât de mici suntem noi! Şi nu numai ca indivizi, ci ca întreagă specie. Dacă ne raportăm la sistemul de referinţă definit individual, omul este centrul universului. El este singura şi cea mai importantă entitate, iar toate cele din jurul lui, până la distanţa cu care el poate interacţiona, formează universul lui. 

Schimbând sistemul de referinţă la nivel planetar, deja situaţia se schimbă. Oamenii devin puncte. Puncte atât de mici, încât pot fi considerate insignifiante. Şi atunci care sunt lucrurile importante în acest sistem de referinţă? Primul ar fi timpul. Din momentul în care primele două particule de spaţiu cosmic s-au unit şi au început formarea planetei numite Pământ, a început sfârşitul.

Ca orice altă entitate din jurul nostru, şi Pământul are propriul fir al vieţii, cu propriile evenimente. Aşa cum noi interacţionăm cu universul propriu, la fel şi Pământul interacţionează cu universul său. Pică un meterorit mic, îi dau foc în atmosferă. Se ridică un baraj, sec valea de mai jos. Se găureşte stratul de ozon, topesc nişte zăpadă. 

Îmi este imposibil să nu observ similitudinea dintre firul vieţii al oricăruia dintre noi şi a firului vieţii Pământului. Singura diferenţă este sistemul de referinţă. Şi totodată nu pot să nu mă gândesc la faptul că acest fir al vieţii are două capete. Începutul Pământului a fost cu mult timp în urmă, sfârşitul e pe drum și evenimentul care declanşează acest sfârşit e irelevant. În cazul omului poate fi o maşină, o boală sau chiar omul însuşi. În cazul Pământului poate fi un meteorit mai mare, soarele sau chiar Pământul însuşi. Important e doar rezultatul. 

Am murit! Şi ridic privirea spre cer şi văd o mulţime de puncte luminoase, alte stele, cu propriile Pământuri, care trăiesc şi care mor după aceleaşi reguli şi brusc, nici Pământul nu mai pare atât de important. Schimbăm sistemul de referinţă din nou la nivelul Universului. Aşa cum oamenii trăiesc în baza unei succesiuni de evenimente, aşa cum Pământul trăieşte în baza unei succesiuni de evenimente, foarte probabil ca Universul însuşi să aibă o viaţă asemănătoare, cu propriile evenimente, cu propriile rezolvări şi consecinţe, cu propria moarte. Meditez un minut la nimicnicia mea şi apoi revin cu picioarele pe pământ. Revin la universul meu tangibil, cu evenimentele mele. Şi mai scriu un articol pe blog, după care dorm, mă trezesc, muncesc, mă relaxez...

luni, 16 ianuarie 2012

Taxa pe sărăcie

Zilele trecute am scris despre taxa de poluare auto şi despre faptul că ea ar fi o taxă retroactivă. Azi am ajuns la concluzia că minstrul mediului îmi citeşte blogul. Ori asta, ori sunt mai mulţi oameni care s-au plâns de acelaşi lucru. Spun asta deoarece vinerea trecută ministrul mediului a ţinut să afirme public şi să clarifice că această taxa nu este retroactivă din moment ce o plăteşte cumpărătorul care achiziţionează începând de acum un autoturism. Pe site-ul Anaf exist un calculator de taxă auto care poate ajuta la calcularea acesteia. Adresa este aici:

Ok. Ce înţeleg eu din treaba asta? În primul rând, înţeleg faptul că nu poluatorul plăteşte. Cel care plăteşte e acela care vrea să cumpere o maşină second-hand. Iar cei mai afectaţi sunt săracii. Ei sunt cei care vor suferi cel mai mult şi vor plăti cele mai mari taxe de poluare. Să vă explic... Cred că suntem cu toţii de acord că o maşină, cu cât e mai veche, cu atât e mai poluantă. Tehnologia din maşinile mai noi face ca nivelul de poluare să scadă. Tot relativ la vechimea maşinii mai e şi preţul. Cu cât maşina e mai veche, cu atât e mai ieftină. Maşinile mai noi sunt mai scumpe. Pe scurt:

masina veche = preţ mic = poluare mare
maşină nouă = preţ mare = poluare mică

Acum să ne ocupăm de oameni. Oamenii, la fel ca şi celelalte criterii menţionate anterior, nu pot fi împărţiţi în doar câteva calegorii. În funcţie de averea fiecăruia, ei se împart într-o plajă întinsă între cele 2 extremităţi: săraci şi bogaţi. Toate persoanele au tendinţa de a merge în sens crescător spre bogăţie. Indiferent de punctul în care se află fiecare persoană pe graficul bogăţiei, ea are acelaşi comportament: Vinde maşina veche şi ia una mai nouă. Vânzarea se face în funcţie de valoarea maşinii, cumpărarea se face în funcţie de nivelul pe scara bogăţiei. Cu cât ai mai mulţi bani, cu atât îţi vei lua o maşină mai bună, mai nouă, care poluează mai puţin. Pe măsură ce banii sunt mai puţini, îţi permiţi doar maşini second-hand, mai vechi şi implicit cu poluare mai mare.

Să ne gândim puţin în cine loveşte mai tare taxa de poluare. Oare în amărâtul care îşi ia Q7 din 2007 cu 2967 cm3, cu norma euro 6 și emisie de co2 de 234 g/km sau în amărâtul care îşi ia un Golf din 1995 cu 1984 cm3, cu norma euro 2 şi emisie de co2 de 194 g/km. Vă răspund eu, că le-am calculat pe amândouă, folosind calculatorul de la adresa de mai sus. Cel cu Q7 plăteşte fix 0 lei. Cel cu rabla plateşte 7678 lei. Aşadar cu cât eşti mai sărac, cu atât trebuie să plăteşti taxă mai mare. Iar shawormistul posesor de Q7 iese la agăţat cu maşina de 28000 de euro, în timp ce amărâtul voia o rablă de 1400 euro ca să ajungă mai uşor la părinţii bătrâni de la ţară, să le mai ducă şi lor o traistă de merinde. Pe sărac nu-l interesa că golful avea jante cromate de n-şpe ţoli şi nici nu voia climă automată în 35 de zone pentru ca berea din torpedou să stea la rece. Dar al nostru ministru de mediu ţine sus şi tare că săracii trebuie taxaţi. Temă pentru acasă, domnule ministru. Să facem un raport al taxelor. Dacă shawormistul dă de 20 de ori mai mult pe maşină (28000/1400), de câte ori dă săracul mai mult la stat?

Aşadar, eu propun să nu o mai numim taxa auto sau taxa de poluare. Nici taxa de mediu. Mi se pare evident faptul că aceasta e taxa pe sărăcie. Şi am eu o vagă impresie că nu o să fie ultima de acest gen.

Eminescu să ne judece

Ieri am fost la plimbare în parcul Copou. Două motive am avut. Primul e că trebuia să mai ieşim din casă. Dar pentru asta puteam alege orice alt parc. Al doilea motiv: era ziua lui Eminescu, iar acolo e teiul consacrat. Mă aşteptam să văd o mare de oameni, paradă, evenimente... La urma urmei, e poetul nostru naţional. În schimb, am găsit doar câţiva bătrâni veniţi să aducă o floare. La cum arătau, probabil că majoritatea au fost contemporani de-ai lui Mihail Eminovici şi l-au cunoscut personal. Numai venirea noastră printre ei a reuşit să scadă media de vârstă sub 80 de ani. Aşa am descoperit că singurul loc în care poţi scăpa ce cocalari şi piţipoance este la teiul lui Eminescu. Dar numai de ziua lui. Se pare că şi cocalarii, şi piţipoancele fac alergie la pensionari. 

Am vizitat apoi muzeul lui Eminescu din parcul Copou sau, conform numelui oficial, Casa de Cultură "Mihai Ursachi". Interesante exponatele. Dar recomandat e să le vezi o singură dată. Clădirea are mucegai pe la colțuri, iar tavanul e umflat de la ploaie. Păcat. După asta am fost să-l vizităm pe Creangă. Nu era acasă. Probabil se dusese la sărbătorit. Doar își făcea prietenul lui cel mai bun ziua. Lăsând la o parte gluma, turul bojdeucii din Țicău ni l-a făcut o tanti care avea poezia învățată. Probabil se plictisea să o zică de fiecare dată când avea Creangă musafiri, dar povestea spusă de ea era interesantă și merită ascultată. Tot o singură dată. La urma urmei costă doar trei lei. 

Ca o paranteză: am observat în Casa de cultură din parcul Copou un afiş care spune că tarifele de intrare ale tuturor muzeelor din Iaşi sunt de trei lei fiecare. Mă întreb cum au stabilit suma asta. Probabil că în cazul unui tarif de doi lei lumea ar fi spus că e un muzeu "de doi lei". Dacă ar fi pus patru lei deja pierdeau jumătate dintre vizitatori. La urma urmei, câţi români cunoaşteţi care să fie dispuşi să investească patru lei pentru cultură.

Revenind la Eminescu, se spune că a murit de sifilis. Alţii spun că era nebun. Sunt şi cei care spun că a fost omorât. Se mai spune că frecventa prostituate. Dar toate sunt păcate lumeşti. Ceea ce a lăsat el în urmă reprezină adevărata valoare a omului iar, aşa cum noi îl judecăm pe el sunt sigur că vor fi alţii care ne vor judeca pe noi. Noi însă... ce lăsăm în urmă?

Oricum, Eminescu să ne judece!


marți, 10 ianuarie 2012

RCS-RDS sau cum să faci rahatul bici

Sunt abonat la RCS-RDS de când au preluat reţeaua de internet de cartier. Iar astăzi m-am convins că trebuie să renunţ la serviciile lor. Am avut de-a lungul timpului abonamente de telefonie, TV si internet. În momentul de faţă, am în numele meu contract TV+Internet la o adresă, contract internet+TV+date mobile la a doua adresă şi un contract de televiziune prin satelit la o a treia adresă. Ca să vă dau un exemplu, în luna ianuarie, fără să am restanţe, le-am dat 46.5+126+45 ron. În total 217,5 lei. Şi toţi aceşti bani îi dau pentru ca nişte (înlocuiţi aici cu orice specie de animal cu conotaţii negative) să îşi bată joc de mine. Vă detaliez.

În decembrie am încheiat contractul de TV satelit. Am luat de la ei 2 receptoare satelit pentru care plătesc chirie de 6 ron pe lună, fiecare. Receptoarele, dacă vrei să le cumperi, costă 350 ron fiecare, indiferent dacă sunt noi sau recondiţionate. Dar noi nu au niciodată pe stoc. Aşa că am preferat să plătesc chirie pentru un produs cu care nu am ce face dacă renunţ la contract. Iar pentru a vă face o idee despre ce înseamnă recondiţionat, am alăturat o poză cu telecomanda unuia dintre receptoare, aşa cum am primit-o de la ei. Da. Negrul din jurul butoanelor nu e umbră. Se numeşte jeg. Celălalt receptor l-am primit stricat. Nu am aflat asta decât atunci când am încercat să-l instalez. Am încercat ambele receptoare cu acelaşi cablu SCART, la acelaşi televizor, pe aceeaşi antenă satelit. Unul vede perfect, celălalt avea la început un fundal albastru al imaginii, după 4-5 ore de stat deschis în felul acesta se vedea bine, pentru ca după alte 4-5 ore să nu se vadă deloc.

Din momentul în care am aflat acest lucru, am avut patru tentative eşuate de a lua legătura cu serviciul tehnic, singurul din Iaşi, la punctul de lucru din Tătăraşi. Ei au exact acelaşi program ca şi mine la muncă, inclusiv pauza de masă. Oricât aş încerca să ajung mai devreme, nu reuşesc să dau de o persoană care să-mi repare, de fapt să-şi repare jucăria. Iar eu plătesc pentru un produs de care nu beneficiez.

Problema mea cea mai mare este că nu am cum să iau legătura cu ei. Prin telefon nu au cum să repare decodorul. Iar pentru a ajunge la faţa locului, îmi trebuie concediu. Nu vreau să ridic Orange în slăvi, dar la ei ai posibilitatea de a programa o întâlnire. Plăteşti pentru treaba asta, dar vorba aia: “Dai un ban, dar stai în faţă!” Perfect de acord. Aş da orice ca să nu fiu nevoit să mai stau la cozile RDS-ului.

Faza a doua. Tot personalul RDS-ului m-a adus la disperare. Am ajuns la punctul în care am sunat la departamentul de informaţii comerciale pentru a rezilia contractele. Domnişoara de la telefon a fost mai amabilă decât cei din punctele de vânzare. Singura problemă este că dânsa, având în faţa ochilor un calculator conectat la baza de date a clienţilor RDS, nu a putut răspunde la întrebarea “Când îmi pot rezilia contractele?” Mi-a putut spune când sunt încheiate contractele şi pentru ce perioadă contractuală. Dar dacă s-au făcut modificări la pachete sau modificări la contract, perioada contractuală se modifică şi ea nu poate să-mi spună când pot rezilia contractele. Şi foarte bine-voitoare mă îndrumă către un punct de vânzare. Deşi cu 2 minute mai devreme îi spusesem că vreau să reziliez contractele tocmai datorită oamenilor din punctele de vânzare, că nu mai vreau să stau la cozi şi nu mai vreau să vorbesc cu proşti făcuţi grămadă care îşi dau aere de parcă ar bea în fiecare dimineaţă numai cafea cu heliu.

Acum... vă cer ajutorul. Dat fiind faptul că în România nu merge treaba decât dacă ai relaţii, am să-mi calc pe principii şi am să recurg la mijloace care ocolesc regulile. Are cineva dintre voi o relaţie la RDS? Mă interesează să reziliez câteva contracte. Iar dacă nu se poate să le reziliez, poate mă ajută să schimb naibii receptorul ăla de satelit cu unul funcţional. Sunt dispus să dau chiar şi şpagă pentru aşa ceva. Dar prefer prima variantă - rezilierea contractelor. În cazul în care cineva mă poate ajuta, aştept comentarii la acest post sau mail la adresa din pagina de contact.

În cazul în care nu mă poate ajuta nimeni, poate îmi recomandaţi un avocat bun. Vreau să le cer bani pentru terapia la psiholog pe care sunt nevoit s-o urmez pentru a-mi reveni din relaţia mea cu RDS-ul.

luni, 9 ianuarie 2012

Ştefan cel Mare trebuie să plătească taxa de poluare

Punctul de plecare al acestui articol este legea pentru plata taxei de poluare retroactiv la maşini, mai ales pentru cele cumparate înainte de 2007. Primul lucru evident din această taxă este faptul ca România a intrat rău tare de tot în rahat dacă am început să băgăm taxe istorice, cu aplicare retroactivă. Al doilea este imbecilitatea taxării preferenţiale pentru poluare a numai unor categorii de factori de poluare.

Despre taxarea istorică se poate discuta extraordinar de mult. Pornind de la maşini cumpărate acum mulţi ani şi taxate astăzi se poate extrapola şi taxa o multitudine de factori. Să ne imaginăm puţin cum ar fi de exemplu taxa pe sânge. Pentru fiecare litru de sange de-al duşmanilor vărsat pe pământ românesc să se plătească o taxă. Primii afectati de aceasta lege ar fi băieţii răi posesori de săbii ninja. Te duci la discotecă, te supără un oarecare Gigel, scoţi sabia din potbagaj şi-l tai pe fraier. Dar dacă ştii că ar trebui platită o taxă pe sângele vărsat, te gândeşti de două ori înainte să-l tai pe Gigel. Încerci să-i dai în aşa fel încât să nu curgă sânge. Astfel, în timpul bătăilor organizate pe la discotecile din mediul rural poţi auzi replici de genul "Dă-i mai încet că-l spargi" sau "Scoate ţintele din bâtă înainte să-l pocneşti". Studiind implicaţiile istorice ale acestei taxe se pot observa uşor venituri importante la bugetul de stat. 

De exemplu, numai la bătălia de la Podul Înalt au fost ucişi 100.000 de turci. Luand în calcul ca un om are în medie 5 litri de sânge în organism şi că bătălia a fost destul de sângeroasă încât să considerăm că s-au vărsat toţi cei 5 litri din fiecare turc, putem spune că la Podul Înalt s-au vărsat 500.000 de litri de sânge. Dat fiind faptul că armata moldovenilor a acţionat la comanda lui Ştefan cel Mare, atunci urmaşii lui Ştefan sunt buni de plată. Şi nici nu trebuiesc resurse pentru a gasi urmaşii. Ei s-au prezentat singuri la tribunalul din Bucureşti pentru a cere retrocedarea Moldovei.

Al doilea aspect despre care vă vorbeam la începutul articolului este imbecilitatea taxării preferenţiale pentru poluare. Nu ştiu cât este de cunoscut acest fapt, dar societăţile comerciale din România plătesc o taxă de poluare la fondul de mediu calculată pe baza maşinilor folosite de societate, a ambalajelor introduse pe piaţă, a combustibililor folositi în procesele de producţie şi asa mai departe. Nu ştiu exact când a fost introdusă această taxă dar ţin minte că declaraţia în format digital a început să fie completată acum 5-6 ani. Aşadar, de ce nu punem societăţile să plătească taxă de poluare retroactiv de la infiinţare? Mă gândesc că s-ar strânge un maldăr de bani la bugetul de stat. Numai fabrica Dacia ar avea de plată destul cât să refacă complet sistemul românesc de drumuri, cu tot cu păduri pe margini.

Şi firmele nu sunt singurele care poluează. Orice român posesor de centrală de apartament ar trebui să plătească taxă de poluare pentru gazele emanate din centrală în urma arderii. Ba mai mult: ia să ne gândim o secundă la poluarea Mării Negre. Ce petroliere sau vase, ce porturi şi deversări; omul de rând e cel mai mare poluator al Mării Negre. La câţi nespălaţi fac baie în mare şi ar trebui taxaţi am avea destui bani pentru a curăţa toată Marea Neagra. Deşi exemplele pot continua, am să mă opresc aici fiindca m-am ambalat prea tare relativ la imbecilitatea guvernanţilor noştri şi dacă mă înroşesc la faţă de nervi încep să degaj căldură. M-or pune naibii ăştia să plătesc pentru că accentuez încălzirea globală.

joi, 5 ianuarie 2012

Pepsi a murit! Trăiască apa!

Am văzut recent într-un magazin din Spania, produsul Pepsi Light. La ei, Pepsi Light e fără zahăr şi fără cofeină. Eu înţeleg Pepsi light ca fiind fără zahăr, pentru diabetici. Înţeleg şi Pepsi fără cofeina pentru cei cu probleme cardiace. Dar daca faci Pepsi fără cofeină şi fără zahăr, urmează să mai scoţi culoarea şi rămâne doar apă dulce. Dacă eşti puţin paranoic şi asculţi vorbele care spun că îndulcitorii provoacă cancer şi-i scoţi şi pe ăia, rămâi doar cu apa. Aşadar, eu mă întreb cât mai durează până apare Pepsi SuperLight care e doar apă îmbuteliată?

Păi la cât de paranoia sunt oamenii mă gândesc şi la alte produse din care scoatem chestiile nocive. De exemplu:
- shaworma light: scoatem carnea, cartofii şi sosurile şi rămâne varza şi lipia. Iar lipia încă mai poate fi considerată nocivă fiindcă e pe bază de făină. Aşa că rămâne varza ambalată în plastic necomestibil.
- pizza light: scoatem pâinea, salamul, brânza şi rămânem cu o cutie plină cu roşii şi ceapă. Deşi, în ultima vreme am observat că se încearcă detoxifierea produsului pe căi legislative.
- gilette light: lamele sunt periculoase fiindcă te poți tăia. Aşa că scoatem un aparat de ras cu o bucată de metal în vârf, care nu taie. Dar mângâie barba atât de plăcut....
- ţigările super light: scoatem tutunul şi rămânem cu un filtru de aer care îţi dă o senzaţie extraordinară în plămâni. După 2-3 ani de tras din filtru dezvolţi o putere a plămânilor de poţi să participi la maratoane.
- parizerul light: dacă eliminăm resturile animale şi carnea de cal nu mai rămâne decât hartie igienică. Aşadar, se vinde batonul de parizer alături de prosoape de bucătărie.

Şi exemplele pot continua. Din aceeaşi categorie face parte şi berea fără alcool. Care e plăcerea de a bea o bere dacă nu are alcool? Gustul sigur nu e acelaşi. Fermentarea e cea care dă gustul amărui al berii. Fără fermentare nu mai este bere. Iar fermentarea dă alcool. Aşadar, berea fără alcool e tot o apă colorată şi acidulată.