Tot un drac - logo

luni, 13 august 2012

Un Tecuci de căcescu, după 10 ani

Weekendul acesta am avut întâlnirea de 10 ani de la sfârşitul liceului. Pe lângă obişnuitele pupături şi încurajări, am încercat să retrăiesc câteva din momentele petrecute în urmă cu zece ani. Despre ele vreau să vă vorbesc azi.


Liceul


Acum 10 ani am terminat Liceul Teoretic Spiru Haret din Tecuci, judetul Galaţi. Pe vremea aceea era o şcoală bună, cu o bază materială solidă. În prezent a rămas neschimbat. De fapt, mint. A crescut în curtea liceului una din acele săli de sport făcută la normă, în cadrul unui program de acum câţiva ani. Lângă ea a crescut o clădire care serveşte drept Bibliotecă. Când eram eu elev, biblioteca funcţiona într-o casă de lângă liceu. Acum, clădirea nouă are şi un etaj, de fapt e mult spus etaj. E o mansardă cu funcţia de sală multimedia. Ce înseamnă sală multimedia? Un videoproiector şi 20 de calculatoare. Dat fiind faptul ca e o mansardă si că soarele ardea sus pe cer, tot acolo e şi sauna şcolii. Strigarea cataloagelor generaţiei noastre s-a făcut în această saună/mansardă/sală multimedia şi trebuie să recunosc faptul că e singura saună pe care am văzut-o în care nu era nevoie de cărbuni. Îmi închipui ce căldură e acolo atunci când cele 20 de calculatoare sunt deschise.

Clădirea veche a liceului, de fapt, cladirea liceului este exact cum am lăsat-o. Nu pot băga mâna în foc, dar nu cred că s-a făcut vreo investiţie acolo. Cel puţin după ce am văzut bucăţile desprinse din tencuiala de pe marginea acoperişului. E păcat, că un liceu ce avea un renume cândva, să rămână la mila vremii. Am revăzut şi sălile de clasă, erau în reparaţii. Se schimbau uşi. După 10 ani mi s-au părut mai mici. Nu ştiu sigur dacă am crescut eu sau chiar s-au micşorat ele din cauza straturilor de var date an de an peste aceiaşi pereţi. Mă bătea gândul să rad puţin în colţurile în care îmi aminteam că erau semnele noastre, dar m-am gândit că le dau de treabă altor elevi şi părinţi pentru gestul meu.

Profesorii

Majoritatea dintre ei au rămas neschimbaţi. Aceleaşi feţe, aceleaşi idei, aceleaşi pasiuni. Parcă puţin mai dezamăgiţi, puţin mai trişti. Şi aceeaşi dintre ei cu aceleaşi discursuri încurajatoare pe care probabil le spun an de an fiecărei generaţii. Şi sunt câţiva pe care chiar mi-am dorit să-i revăd, iar din aceşti 5-6 profesori, doar doi au evoluat în adevăratul sens al cuvântului şi fac ceva în plus faţă de acum 10 ani. Peste restul, doar anii s-au aşternut fără vreo schimbare evidentă.

Colegii

Ei sunt singurii care nu s-au schimbat deloc. Cu câteva excepţii, restul erau identici. Şi la aspect, şi la mentalitate. Aceleaşi glume proaste, aceleaşi impresii de adolescent, aceleaşi feţe, aceleaşi fiţe. Petrecerea a decurs exact aşa cum mă aşteptam. Pe de o parte m-am simţit bine, pe de alta, am rămas mâhnit de cât de puţin a evoluat lumea.

After-Party

După ce s-a cam stricat treaba în localul în care am avut reuniunea, câţiva foşti colegi ne-am retras într-un club: "la Căcescu". E un nume predestinat evenimentelor ce aveau să se întâmple. Nu ştiu de ce am fost de acord să merg cu ei. Pe de o parte ştiam de ceva vreme că la nivelul Tecuciului, un club nu se poate numi club. Dar dorinţa de a mai petrece câteva minute în prezenţa foştilor colegi m-a împins împreună cu ei către acest mirobolant club. 

După ce am parcat maşina, am realizat că toată clădirea în care era clubul nu are mai mult de 100 de metri pătrati. Aşadar, din club s-a transformat în apartament. Apoi, poate şi datorită faptului că era întuneric, toată această clădire mie mi s-a părut că seamănă cu un garaj. Atât de mică de înălţime de te căcescu pe tine de râs şi făcută din chirpici. Am intrat. Din start am remarcat că noi ne cam căcescu pe noi  cu costume în timp ce toţi ceilalţi erau în pantaloni scurţi şi şlapi. Apoi am observat faptul că toţi musafirii aveau pielea închisă la culoare. Am crezut că e din cauza lipsei luminii din club. Dar m-am căcescu pe mine de râs când am văzut că ai mei colegi erau albi. Şi să nu vă ducă gândul că cei negri erau ţigani. Eu n-am spus aşa ceva. N-am de unde să ştiu care era treaba cu ei. Poate erau ţărani veniţi de la sapă şi implicit de la bronzat. Poate ambele variante.

Şi ne-am aşezat la masă aşteptând chelnerul. În timpul ăsta am aruncat încă o privire prin încăpere şi am realizat că intrarea noastră în club tocmai le dublase media de vârstă a persoanelor din apartament. Şi am aruncat şi o privire la amenajarea încăperii. Să vă spun... Aşadar, un dreptunghi: două lăţimi, două lungimi. Pe o lăţime intrasem că acolo era uşa. În stânga uşii pupitrul DJ-ului. Pe cealaltă lăţime barul şi buda. Nu... nu buda ăla pe care-l freci pe burtă pentru noroc. Buda celălalt, la care te închini ca să dai la raţe după ce ai băut prea mult şi pe care altii se căcescu. Pe lungimea din stânga, fotolii şi măsuţe. În spatele lor, trei kitsch-uri. Unul dintre ele îl puteţi admira în poza de facebook a barului. Pe sub pereţii cu kitsch-uri se vedea calitatea lucrărilor. Adică între podea şi peretele de rigips era spaţiu de o palmă care întărea aspectul de garaj al barului. Pe lungimea din dreapta sunt trepte ca la tribunele stadioanelor.

Atmosfera generală a localului era una de speluncă. Numai şerveţele aruncate peste tot, mesele murdare şi lipicioase, un fotoliu cu picioarele rupte, etc. Când m-am lămurit că nu există chelneri şi că servirea e de căcescu, m-am îndreptat către bar ca să procur ceva de băut. În timp ce stăteam la coadă, un plod din cei menţionaţi anterior s-a gândit că ar fi o idee bună să arunce găleata cu gheaţă în care avusese băutura până atunci peste toţi care stăteam la coadă. Şi asta m-a convins că e momentul să îmi bag picioarele în căcescu şi să plec. Am tras concluzia că e o atmosferă de căcescu şi-am plecat.

Per total, m-am simţit bine revăzând colegii, dar am rămas dezamăgit revăzând Tecuciul.


12 comentarii:

  1. Of, Nitule, nu te cunosc, dar ar fi trebuit sa fiu la aceeasi intalnire. Who the hell cares? Oare crezi tu ca oamenii nu s-au schimbat in zece ani? Aveau aceleasi atitudini si aceleasi remarci fiindca isi reconstituiau mental atmosfera din liceu. De aia te intalnesti, sa-ti amintesti. Si Cacescu tau... cui naibii ii pasa? Erai acolo sa revezi oameni, nu Tecuciul, care, atata timp cat, pe o raza de 40 de km, tot ce are ceva initiativa e away, nici nu are cum sa evolueze. Daca aveai mai putine fite, ti-ar fi dat prin cap sa iti iei colegii si ceva bautura si va duceati in parc. Poate asa ai fi descoperit cum au crescut ai tai colegi in zece ani, sau daca nu au facut-o, atunci ai fi inteles motivele pentru care nu au crescut, Mr. Dezamagila.A, si kitschul din foto mi se pare chiar acceptabil. Se putea si mai rau. (Si, te rog, nu folosi sintagma 'taran venit de la sapa' in sens peiorativ).

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. E o diferenta intre amintiri si reconstituiri.
    2. La cacescu mi-am amintit de ce nu ma intorc in Tecuci
    3. Nu cred ca e vorba de fite. Mai mult de standardele minime ale decentei pe care mi le impun. Daca acum 10 ani politia de urechea si ne trimitea acasa daca ne prindea cu bautura noaptea in parc, acum as prefera sa nu trebuiasca sa explic de ce eu, om in toata firea beau pe banca in parc.
    4. Kitsch-ul e chiar nasol. Erau 2 identice acolo. Iar poza e facuta cat mai bine posibil pentru a pune in lumina favorabila porcaria.
    5. Iti dau dreptate. Am jignit taranii cand i-am asemanat cu bipedele din club. Pentru asta imi cer scuze.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai lasat un local sa iti strice o seara petrecuta impreuna cu oameni pe care nu i-ai vazut de zece ani. Dupa care ai comentat pe blog ca vezi Doamne, fostii tai colegi, Tecuciul, bipedele, nu se ridica la nivelul tau de asteptari. Pai si sigur, de pe un asemenea piedestal cum ai putea sa intelegi un om... Dar daca ai fi pus umarul la treaba, daca ti-ai fi dat silinta sa pregatesti seara asta, daca ai fi incercat sa schimbi ceva, sau macar daca ai fi animat nitel, daca ai fi fost mai deschis si prietenos, daca ai pune o bataie de inima in ceea ce faci (si scrii), poate lucrurile ar sta altfel, nu crezi? Acum zece ani eu te consideram pe tine un biped, si sunt sigura, daca am putea face comparatia intre generatia noatra si ei, diferenta nu ar fi fost prea mare. Sunt tineri, se trezesc si ei intr-o lume din ce in ce mai bizara, mai toti tinerii acum adulti cu ceva in capatana sunt plecati din Tecuci... singurii care mai trag sunt profesorii, si ei crescuti in alta lume, la ce te astepti? Ei cu cine sa semene? Si cand tot ce are curajul sa 'creasca' se uita la ei si gandeste sau zice 'you suck', cum crezi ca se simt ei? You're a grownup now, Nitule! Tu esti cel care trebuie sa plasmuiasca o lume in care ei sa creasca! Poate cand o sa devii tata, cum sunt deja o parte din colegii tai cei neevoluati, ai sa intelegi lucrurile mai bine! Pana atunci, ceva mai mult bun simt - si pare-mi-se, de bun simt esti capabil.

    RăspundețiȘtergere
  4. "daca ti-ai fi dat silinta sa pregatesti seara asta, daca ai fi incercat sa schimbi ceva" Am incercat chiar am facut cateva chestii.
    "Acum zece ani eu te consideram pe tine un biped" Si am evoluat? Eu asa cred si sper ca si in ochii celorlalti.
    "singurii care mai trag sunt profesorii". Nu! Profesorii au renuntat si ei la a incerca o schimbare. Sau cel putin asta am observat eu. Si nu-i invinuiesc pe profesori pentru asta. De vina sunt parintii. Aceiasi parinti care poate au fost si-n generatia mea si care in incercarea de a scoate bani in plus renunta la educatia copilului. Eu nu fac copii ca "sa fie". Nu merg pe principiul ca "las' ca invata singur". Eu vreau sa fac oameni din ei. Si de aceea astept. Nu vreau sa scot inca o generatie de bipede. In ziua de azi fac copii doar cei care sunt destul de destepti si au calculat resursele in asa masura incat stiu ca pot scoate oameni din acei copii, si mai sunt ceilalti, prostimea, care fac copii pentru ca n-au nimerit prezervativul pe capul corespunzator din cauza alcoolului intr-o noapte fatidica. Prefer sa cred ca eu o sa fac parte din prima categorie si o sa fac copii atunci cand o sa fiu in stare sa-i cresc eu insumi cu valorile morale pe care eu le stiu ca fiind juste. Nu vreau sa plec in Japolanda sau Iugospania si sa las plodul in grija lui cacescu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi ard obrajii de rusinea ta, nu a mea! Pe ce fel de lume, din ce fel de univers ermetic si disperat de trist vin opiniile astea? Fii tu perfect, creste-ti copiii dupa nspe mii de principii, (ce-o iesi din urma principiile tale, neinsotite de compasiune, numai bietii copii or sa stie) dar oricat de perfect ai fi, nimic, dar NIMIC nu-ti da dreptul sa numesti oameni ale caror dureri si bucurii nu ai incercat sa intelegi, 'PROSTIME'. E un cuvant si o atitudine inumana, si reflecta un aspect al tau de-a dreptul mizerabil. Pare-mi-se ca bunicii si strabunicii nostri tot prostime au fost considerati de ai nostri lideri din trecut. Si uite, din 'prostia' lor, am iesit noi. Din ce scrii tu, prost nu esti. Chiar o asemenea atitudine? Nu-i nimic, daca 'prostimea' romaneasca nu ar trebui sa se reproduca, au sa se reproduca tiganii (cuvant pe care nu il folosesc in sens peiorativ). Poate ei vor avea ceva mai multa compasiune decat intelectualii nostri atata de plini de 'neprostie'.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ok. Trebuie sa recunosc faptul ca "prostime" a fost un cuvant prea dur. Ceea ce am vrut sa reprezint prin acel cuvant este multitudinea de persoane (indiferent de etnie) care nu tin cont de nimic atunci cand se reproduc tocmai datorita lipsei acelor valori morale si materiale pe care eu le consider minim necesare pentru a trai in societate. Si de aceea i-am catalogat drept prosti. Si de aici: prostime. Daca acceptam in continuare degradarea sociala cu care ne confruntam o sa ajungem exact ca in Idiocracy (http://www.imdb.com/title/tt0387808/).
    Cat despre compasiune. Mai bine arunc un colt de paine unui caine schiop decat sa dau bani unui copil care cerseste printre masini pentru piranda de la coltul strazii. Cum poti masura compasiunea unui om? Cine are compasiune? Persoana care isi face mila de un sarac si-i da o bucata de paine sau persoana care incearca sa trezeasca societatea pentru a nu accepta aceasta degradare cu care se confrunta si pentru a face ceva?
    Spoi ca nu cunosc "dureri si bucurii" ale oamenilor pe care ii cataloghez. Asa e. Eu incerc sa atrag atentia asupra problemelor curente pentru a nu mai exista "dureri". Cat despre bucurii. Ale altora nu ma intereseaza. Ale mele... Cea mai mare bucurie a mea ar fin sa vad cum evolueaza societatea. Din pacate timpul nu-mi va permite asta. Dar da, pot incepe schimbarea, urmand ca ai mei copii sa imi continue actiunile.

    RăspundețiȘtergere
  7. Fara compasiune la baza tuturor actiunilor noastre, ori solidaritate, ori orice ar fi sentimentul care uneste, nu separa, nu prea cred ca avem sanse sa evoluam. Daca asta ti-e dorinta, iti doresc sa se implineasca. Dar ar fi bine sa incerci sa te bucuri mai mult de ce ai... ca o seara cu prieteni pe care nu i-ai vazut de zece ani, fie ea si la Cacescu. Si fii mai indulgent cu 'prostimea'. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Da' domnule Anonim, nu ne prezentam si noi?

    RăspundețiȘtergere
  9. E doamna Anonim, bazat pe sintagma "si sunt sigura," din unul din comentariile anterioare.

    RăspundețiȘtergere
  10. Tu iti permiti k fata aia de scos cuie sa vorbesti despre "tarani" .Prietene sunt oameni de la tara care muncesc cinstit in agricultura si au bani de 10 ori mai multi decat ai tu

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu despre oamenii care muncesc în agricultura vorbeam când am spus "țărani". După cum scrii tu, se pare ca vorbeam despre tine. E posibil totuși ca cele două să coincidă.

    RăspundețiȘtergere
  12. Domnule Nitu ai perfecta dreptate in ceea ce priveste orasul Tecuci, sunt la o varsta care cu greu imi permite sa ma desprind de aici, dar daca mi s-ar oferi o oportunitate cred ca nu as ezita sa plec imediat. Este o zona care se scufunda incet, fapt valabil pentru toate ,,orasele" mici din aceasta tara. Apropo sa stii ca nici Iasul nu e foarte confortabil, am studiat acolo 5 ani , cred ca undeva in ardeal mai exista o speranta

    RăspundețiȘtergere