Tot un drac - logo

vineri, 20 iulie 2012

Compendiu despre bine şi rău

Binele şi răul sunt două concepte. Ele simbolizează multe lucruri, dar în acest articol, eu le voi folosi la nivelul strict conceptual, filosofic. Conform tuturor normelor sociale şi morale, binele este ţelul. Este direcţia către care trebuie să mergem, este modelul de urmat, este utopia.

Dar acest bine despre care se tot vorbeşte nu este altceva decât un set de reguli morale şi de conduită menite  a ajuta să evolueze o societate în direcţia în care doresc chiar membrii ei. Şi dacă membrii sunt cei care decid direcţia de evoluţie, tot membrii sunt cei care definesc normele binelui. Iar normele binelui sunt atât de complexe, încât este extraordinar de greu a le cumula într-un registru care să fie universal valabil.

Legile sunt una dintre acele încercări. Legile sunt date tocmai pentru a defini ce este bine şi ce este rău. Sunt stipulate tipuri de recompensă pentru ambele acţiuni. Dar legile, oricât de cuprinzătoare ar fi ele, nu vor reuşi niciodată să acopere tot ceea ce reprezintă bine şi rău. Tocmai din acest motiv şi pentru faptul că oamenii sunt în permanentă schimbare, legile nu vor fi niciodată finalizate. Apar legi noi, se modifică cele vechi şi tot aşa într-un ciclu infinit.

Un alt set de reglementări ale binelui şi răului este cel dat de biserică. Am mai spus-o şi alte dăţi: biserica, ca organizaţie, este cel mai mare manipulator al maselor. Biserica însă, prin setul ei de reglementări, este cea care a ţinut în frâu oamenii proşti dintotdeauna. Cele 10 porunci sunt baza evoluţiei societăţii umane de la începuturi. Nu contează ce bărbos le-a scris prima dată. Important e faptul că ele au existat şi au determinat o evoluţie a societăţii spre bine.

Există multe astfel de seturi de reguli, toate menite spre bine sau mai bine spus, spre ceea ce văd indivizii care le-au creat ca fiind bine. Şi exemple în această direcţie sunt multe. Şi multe au fost seturile de reguli date pe subsecţiuni mici ale speciei umane care s-au dovedit ulterior a fi rele. Dar asta iese din scopul discuţiei noastre.

Revenind la firul povestirii, nu se poate să nu remarcăm totuşi că, oricâte norme ale binelui am avea, întotdeauna apar altele. Iar pe măsură ce omenirea evoluează, apar şi altele. Spre exemplu, cât de ciudat ar fi fost ca a unsprezecea poruncă a lui Moise să fie "Nu mâncaţi organisme modificate genetic" sau a douăsprezecea: "Să nu părăseşti sistemul solar"?. Este evident că pe măsură ce evoluăm, noţiunea de bine se schimbă și tocmai despre aceste schimbări vreau să vorbim.

Pentru a mă putea exprima mai uşor am să pun conceptele sub formă matematică. Presupunem că totalitatea acţiunilor posibile unei persoane sunt înşiruite într-un segment de linie dreaptă. Ordinea lor este cea a gradului de bine reprezentat de la stânga la dreapta. Pentru a exemplifica, acţiunile câştigătorilor Pemiului Nobel pentru Pace ar fi aproape de capătul din stanga al segmentului, iar acţiunile lui Hitler ar fi mai aproape de capătul din dreapta al segmentului.

Ceea ce am observat în ultima perioadă este că segmentul de bine se măreşte, iar cel de rău devine mai mic. Partea proastă este că segmentul de bine se măreşte mai repede decât viteza acţiunilor de bine adăugate noi la segment. Asta înseamnă că o parte din acţiunile negative devin pozitive. Motivul acestei treceri de la rău la bine este însăşi evoluţia societăţii umane. Bine, în cazul de faţă este vorba de o involuţie. Şi aceasta are la bază degradarea valorilor etice şi morale de la o generaţie la alta. 

Dar ce se întâmplă atunci când unul dintre segmente dispare? Probabil răspunsul la această întrebare coincide cu cel de la întrebarea: Există bine dacă nu există rău? Să încercăm pentru o clipă să ne imaginăm că răul nu există. Nimeni pe acest pământ nu a făcut vreodată şi nici nu concepe să facă o acţiune catalogată ca rea conform segmentului anterior. Atunci ce valoare mai are binele? Are vreo relevanţă? Poate fi considerat cu adevărat ca fiind bine? Răspunsul e unul singur. Nu! Dacă nu există rău, nu există nici bine. Toate acţiunile ar fi normale. Nici bune, nici rele, ci pur şi simplu obişnuite, fără a avea nici un calificativ, fără a fi catalogate în nici un fel. Ar fi fade şi lipsite de semnificaţie.

Dar acest lucru este împotriva naturii umane. Omul, indiferent de începuturile sale, din maimuţă sau din lut şi suflare divină, a avut nevoia de recunoaştere. Această nevoie de recunoaştere se poate manifesta prin diverse moduri. De exemplu, omul peşterii care vâna un mamut era privit cu mai mare respect şi recunoaştere faţă de cel care vâna şobolani. E adevărat că şobolanii ar fi ajuns ca să potolească foamea, dar nevoia de recunoaştere i-a pus suliţa în mână şi a alergat un mamut în schimb. Şi la nivelul regulilor acelei societăţi primitive, mamut e mai bine decât şobolani. Şi astfel ia contur o regulă a binelui.

Un alt exemplu din timpuri ceva mai apropiate ar fi cruciadele. Ce contează faptul că au murit o groază de oameni? Scopul era definit ca bun. Eliberarea locurilor sfinte de sub ocupaţie musulmană. Şi astfel valoarea binelui este definită tot la nivel de societate şi tot în scop de recunoaştere a unui grup de oameni care simţeau o anumită nevoie la un moment dat.

Revenind la discuţia noastră, ce se întâmplă când un segment dispare? Nevoia de recunoaştere împinge indivizii societăţii să împartă segmentul rămas în alte două segmente. Şi astfel, dacă răul este complet eradicat, binele va fi reîmpărţit în bine şi rău. Şi astfel, acţiuni cândva considerate pozitive for trece în partea cealaltă. Dar până acum am privit în mod optimist eradicarea răului. Luând în considerare tendinţa negativă a segmentului din istoria recentă, să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea binele complet? Prin analogie, o parte din acţiunile considerate rele vor trece de partea cealaltă. Şi astfel se explică fenomenul actual în care societatea nu mai face discernământ la graniţa dintre bine şi rău şi observăm cum din ce în ce mai multe acţiuni negative sunt considerate drept modele de urmat.

Exemple:
- Adrian a furat 4 case. Ce bine-i merge. Adică eu nu pot să fur?
- Ciobanul care depăşeşte prin dreapta la semafor ajunge mai repede acasă decât mine care stau la coadă. Oare eu nu pot depăşi prin dreapta?
- Vasilică a violat două babe şi le-a luat şi pensia. Acum are bani de băutură la cârciumă şi se mai şi laudă cu isprava. Oare mie nu mi se scoală la o babă?

Întrebările la care tot caut răspuns sunt: Cum putem opri acest fenomen? Merită să-l oprim sau ar fi mai bine să ne adaptăm?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu