Tot un drac - logo

joi, 19 ianuarie 2012

Toţi o să murim sau instigare la filosofie

Mă trezesc, muncesc, mă relaxez, dorm. Ciclicitatea anterioară ne caracterizează, în mare măsură, pe toţi. Unii se regăsesc întru totul, alţii mai adaptează, mai adaugă câte un subpunct. Evenimentele cotidiene sunt așezate pe firul timpului precum vrăbiile pe sârmă şi ele toate adunate, ne spun nouă povestea şi reprezintă de fapt, viaţa unui om. 

Rezolvarea problemelor cotidiene este de fapt, scopul nostru, al tuturor. S-a terminat berea, mă duc să mai cumpăr. S-a spart o ţeavă, chem instalatorul. Am pierdut jobul, actualizez CV-ul. Orice problemă are o soluţie bine definită în timp. Suma tuturor problemelor şi soluţiilor reprezintă de fapt, viaţa fiecăruia dintre noi până la problema supremă. Am murit, asta e! 

Şi în toată călătoria omului pe firul vieţii nu luăm niciodată o pauză în care să spunem stop, să ne dăm un pas în spate şi să ne gândim la cât de neînsemnaţi suntem. Cât de mici suntem noi! Şi nu numai ca indivizi, ci ca întreagă specie. Dacă ne raportăm la sistemul de referinţă definit individual, omul este centrul universului. El este singura şi cea mai importantă entitate, iar toate cele din jurul lui, până la distanţa cu care el poate interacţiona, formează universul lui. 

Schimbând sistemul de referinţă la nivel planetar, deja situaţia se schimbă. Oamenii devin puncte. Puncte atât de mici, încât pot fi considerate insignifiante. Şi atunci care sunt lucrurile importante în acest sistem de referinţă? Primul ar fi timpul. Din momentul în care primele două particule de spaţiu cosmic s-au unit şi au început formarea planetei numite Pământ, a început sfârşitul.

Ca orice altă entitate din jurul nostru, şi Pământul are propriul fir al vieţii, cu propriile evenimente. Aşa cum noi interacţionăm cu universul propriu, la fel şi Pământul interacţionează cu universul său. Pică un meterorit mic, îi dau foc în atmosferă. Se ridică un baraj, sec valea de mai jos. Se găureşte stratul de ozon, topesc nişte zăpadă. 

Îmi este imposibil să nu observ similitudinea dintre firul vieţii al oricăruia dintre noi şi a firului vieţii Pământului. Singura diferenţă este sistemul de referinţă. Şi totodată nu pot să nu mă gândesc la faptul că acest fir al vieţii are două capete. Începutul Pământului a fost cu mult timp în urmă, sfârşitul e pe drum și evenimentul care declanşează acest sfârşit e irelevant. În cazul omului poate fi o maşină, o boală sau chiar omul însuşi. În cazul Pământului poate fi un meteorit mai mare, soarele sau chiar Pământul însuşi. Important e doar rezultatul. 

Am murit! Şi ridic privirea spre cer şi văd o mulţime de puncte luminoase, alte stele, cu propriile Pământuri, care trăiesc şi care mor după aceleaşi reguli şi brusc, nici Pământul nu mai pare atât de important. Schimbăm sistemul de referinţă din nou la nivelul Universului. Aşa cum oamenii trăiesc în baza unei succesiuni de evenimente, aşa cum Pământul trăieşte în baza unei succesiuni de evenimente, foarte probabil ca Universul însuşi să aibă o viaţă asemănătoare, cu propriile evenimente, cu propriile rezolvări şi consecinţe, cu propria moarte. Meditez un minut la nimicnicia mea şi apoi revin cu picioarele pe pământ. Revin la universul meu tangibil, cu evenimentele mele. Şi mai scriu un articol pe blog, după care dorm, mă trezesc, muncesc, mă relaxez...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu