Tot un drac - logo

marți, 24 ianuarie 2012

De ce ne-ai trădat, stimabile Cuza?

(sursa: Trilulilu)
Toţi ştim că în 1859 a avut loc unirea principatelor. Toţi ştim povestea frumoasă de la şcoală despre cum a fost ales Cuza ca domnitor al ambelor regiuni şi cum s-a făcut Unirea. Dar câţi dintre voi ştiu cum a fost făcută din punct de vedere administrativ, această unire? Cum s-a decis locaţia capitalei şi care au fost efectele asupra Iaşului?

Se pare că în perioada respectivă au avut loc nişte evenimente care au fost scoase din istoria României de către regimul comunist. Între momentul unirii sub acelaşi domnitor şi stabilirea titulaturii teritoriului celor două principate sub numele de România a trecut o perioadă de aproximativ 3 ani. Din 1859 până în 1862 principatele unite au avut două capitale, Bucureşti şi Iaşi. În această perioadă s-au purtat negocieri între fostele guverne ale celor două regiuni pentru stabilirea condiţiilor de unificare administrativă, inclusiv de stabilire a capitalei. Pe lângă Iaşi şi Bucureşti, s-a propus stabilirea unei noi capitale situate in centrul suprafeţei teritoriale, mai exact oraşul Focşani. Rezultatul îl ştim cu toţii: Bucureştiul a fost ales capitală, iar majoritatea instituţiilor centralizate au fost stabilite la Bucureşti. Ceea ce este mai puţin ştiut este faptul că atunci s-a stabilit plata unei compensaţii către Iaşi pentru prejudiciile aduse de relocarea instituţiilor. Suma stabilită era de 148.150 de lei, însă această sumă nu a fost plătită nici până în ziua de azi.

Un alt lucru mai puţin ştiut este acela că Iaşul a fost scena unor proteste şi a unei mişcări separatiste care a fost înăbuşită prin forţă şi cu pierderi omeneşti. Mişcarea separatistă din Iaşi a apărut în 1856, atunci când ideile de uniune ale principatelor deja prindeau o nuanţă politică. Punctul de intensitate maximă al acestei mişcări a fost în 1866, atunci când Cuza a fost detronat. În data de 3/15 aprilie 1866 a izbucnit o importantă mişcare separatistă. Aproximativ 500 de oameni s-au adunat în faţa Palatului, scandând lozinci separatiste. Această manifestaţie a fost înăbuşită de un regiment de armată din Muntenia. Muntenii au tras asupra manifestanţilor şi au atacat cu baionetele. Numărul estimat al victimelor este de câțiva zeci de morţi şi alți câțiva zeci de răniţi.

Din toate aceste evenimente, oraşul Iaşi nu s-a ales cu nimic. Deşi a fost multă vreme al doilea oraş din ţară şi un important centru cultural, dezvoltarea economică şi teritorială a urbei nu a avut acelaşi avânt precum Bucureştiul. Ar trebui menţionat că în momentul unirii, populaţia celor două oraşe era apropiată. Ambele aveau câte 67000 de locuitori. Acum să ne gândim puţin la dezvoltarea Bucureştiului şi prejudiciul Iaşului. Vă imaginaţi o lume în care bucureşteanul venit în Iaşi era numit "muntean" cu aceeaşi conotaţie peiorativă pe care o poartă titulatura de "moldovean" în Bucureşti în momentul de faţă? Vă imaginaţi cum bucureştenii ar veni la Iaşi pentru a lua avionul către destinaţii de vacanţă? Vă imaginaţi filmul "Buletin de Iaşi"? Vă imaginaţi melodia lui Gică Petrecu, "Fetiţele din Iaşi"? Plăcut, nu?

Acum, lăsând la o parte mândria de moldovean, presupunem că totuşi Iaşul a acceptat stabilirea capitalei la Bucureşti şi a primit datoria de 148.150 de lei. Oraşul ar fi avut posibilitatea unei dezvoltări diferite. Banii s-ar fi investit în infrastructura şi serviciile urbei. Probabil că n-am fi avut astăzi un CET muribund, un E-ON cu servicii de rahat sau gaz mai scump ca aurul. Aşadar, guvernul acelei vremi, cu Săndel în frunte, ne-a trădat. Cine poate calcula dobânzile acumulate la această sumă în ultimii 200 de ani? Chiar sunt curios asupra sumei datorată de Bucureşti către Iaşi, sumă care tot creşte de la an la an. Ce-ar fi să-i punem să plătească? Bine, sunt conştient şi despre faptul că aproape întreaga sumă ar intra în buzunarele politicienilor noştri "oneşti", iar oraşul s-ar alege tot cu praf în ochi. Dar vorba aia: "Să moară şi capra vecinului!"

După toate cele spuse mai sus, vreau să îi mulţumesc Bucureştiului. Mulţumesc pentru spaţiile verzi şi parcurile din Iaşi. Mulţumesc pentru faptul că ajung la serviciu în 20 de minute, deşi locuiesc în celalalt capăt al oraşului. Mulţumesc pentru apelativul "moldovean" fiindcă mă face să simt că aparţin regiunii, deşi la Iaşi moldoveni sunt cei de peste Prut. Mulţumesc pentru faptul că, în ciuda tuturor neajunsurilor, Iaşul este un oraş frumos. Şi, cu părere de rău, vă anunţ că nici în acest an nu am să ajung la horă pe 24. Şi nu pentru că nu pot, ci pentru că nu vreau. Pentru că data de 24 reprezintă momentul în care o bucată din mizeria Bucureştiului vine la Iaşi. E cea mai murdară bucată şi anume politicienii. Dansează un minut, câteva poze şi s-au ales cu nişte voturi.

Păcat.

Un comentariu:

  1. Foarte interesant...ar fi interesant sa stim adevarul despre toata istoria noastra si nu lectiile pe care am fost obligati sa le invatam...poate atunci am gasi multe explicatii

    RăspundețiȘtergere