Tot un drac - logo

joi, 27 octombrie 2011

Despre programatori, piaţă şi servicii

Denigrarea și importanța programatorului

Zilele trecute am citit un articol în Ziarul Financiar despre părerile unui director de companie de IT despre piaţa muncii în domeniul programării din România. Atât de urât mi s-a părut gestul acestui manager, încât m-am hotărât să dau o replică. Şi fiindcă singura mea soluţie este blogul, aveţi în continuare răspunsul meu.

În primul rând, nu pot să nu remarc faptul că prin articolul din presă, domnul Dan Liviu Drăgan instigă directorii de companii din industria IT la neplata programatorilor. Probabil că TotalSoft ajunge cu mâna la fundul sacului când trebuie să dea salariile și s-a gândit "Dacă eu nu pot mări salariile, măcar să-i conving pe ceilalți să le micșoreze". Și cum nu putea convoca Întrunirea Directorilor Generali de Companii Dezvoltatoare de Software, a apelat la presă, singura metodă prin care își poate face auzit glasul.

Numai că, pe parcursul interviului, același domn creează o imagine denigrantă a programatorilor încercând prin niște exemple extreme și, probabil, scoase din context să diminueze rolul programatorilor și importanța lor în aceste companii. Dar aceasta este o mentalitate complet eronată din mai multe motive. În primul rând, programatorul este resursa principală a companiei. Dacă se analizează sursele de venituri din cadrul unei companii, se poate observa clar faptul că programatorul este singurul care aduce bani.

Majoritatea companiilor dezvoltatoare de software din România se bazează în principal pe munca programatorilor. Managerii nu aduc bani. Ei doar au grijă ca programatorii să muncească și să organizeze munca acestora. Departamentele de marketing și vânzări, la fel. Ele aduc proiecte în firmă pentru ca programatorii să aibă ce munci. Dar în esență, singura mașinărie care produce ceva în companie este și va fi în continuare programatorul. Așa că eu cataloghez drept josnică tentativa domnului Drăgan de a diminua importanța programatorilor.

Piața muncii în IT

În altă ordine de idei și așa cum am descris și în alte articole pe acest blog, prețul unei resurse este dat de raportul cerere/ofertă. Iar programatorul este o resursă. Nu am văzut în viața mea o diagramă Gantt a unui proiect IT care să aibă ca resurse calculatoarele sau birourile. Și fiindcă programatorul este văzut în fiecare proiect drept o resursă, se aplică aceleași reguli: cererea de programatori pe piață versus oferta pieței. Acum, să analizăm puțin cele două componente care determină prețul resursei.

Pentru început, să luăm în considerare cererea. În momentul de față, România se dezvoltă. Infrastructura și prețul actual al resursei determină investitorii să deschidă birouri în România. Ceea ce face ca respectiva cerere să crească. Și eu sunt sigur că marile companii care deschid noi sedii de dezvoltare în România analizează puțin competiția înainte de a deschide sediul. Așadar, cu toată cererea existentă, România reprezintă încă un punct de interes pe harta marilor companii.

Pe lângă aceste companii care invadează piața, se mai găsesc și micii antreprenori români. Aceia care își iau inima în dinți și deschid o firmă mai mică, de obicei într-un apartament pentru a încerca "marea cu sarea". Ei sunt cei care mai rup o felie din ofertă și pun presiuni din ce în ce mai mari pe cerere.

A doua componentă a stabilirii prețului este oferta. Deși are o tendință ascendentă datorită numărului de tineri proaspăt ieșiți de pe băncile facultății, din punctul de vedere al companiilor, oferta rămâne relativ constantă. Iar acest fapt se datorează cererilor din anunțurile de angajare. Nu am văzut niciodată un anunț de genul: Angajez programator. Nici un fel de experiență necesară! Nu. Toate anunțurile de angajare juniori sună cam așa: Angajez programator. Experiență necesară, 1-2 ani. Așadar, nici un programator proaspăt absolvent de facultate nu e angajat. Noroc cu firmele de apartament de care vorbeam mai devreme unde mai găsesc și cei fără experiență un loc de muncă.

Un alt factor ce influențează oferta este calitatea învățământului românesc. Toți directorii de companii vor oameni capabili, axați pe nevoile pieței, dar nimeni nu e dispus să investească în învățământ. De fapt, aici sunt două tipuri de companii - cele românești, cu mentalitate comunistă care merg pe principiul "statul trebuie să-mi dea" și cele cu capital străin, care știu că persoanele cu adevărat capabile sunt agățate din timpul facultății și susținute pe plan educațional pentru a reuși. Iar atunci când ies din facultate sunt pregătite nu numai conform cerințelor pieței, ci tocmai pentru nevoile companiei care i-a susținut. Sunt multe exemple în acest sens, dar cel mai elocvent ar fi compania Continental și programele de master organizate de aceasta în colaborare cu diverse facultăți de profil.

Al treilea factor important pentru a stabili oferta este reprezentat de alternativele profesionale către care se orientează absolventul de domeniu informatic. Din numărul de studenți ai unei facultăți de profil IT, doar un procent destul de mic se orientează către programare. Ca domenii conexe și alternative profesionale putem observa: testing, support, network administration și, de ce nu, chiar căpșunar în Spania. Dacă se termină facultatea și tăticu' nu mai trimite bani, studentul nu mai poate sta pe lângă facultate să găsească un job. Așa că îl urmează pe tăticu' în Spania și se apucă de agricultură sau construcții. Conform acelorași standarde comuniste, am diplomă, sunt inginer. Numai că piața s-a schimbat între timp.

Concluzia celor două componente: dacă cererea crește și oferta rămâne constantă prețul resursei crește. Așadar, salariile programatorilor vor crește în continuare.

Calitatea produsului

Un alt aspect asupra căruia aș vrea să atrag atenția este calitatea produsului care iese din fabrică. Așa cum am mai spus, majoritatea firmelor mari de software din România produc software pentru export. Asta înseamnă că, pe lângă faptul că suntem plătiți la standarde românești, trebuie să producem cod la standarde internaționale. Eu, ca parte dintr-o echipă multinațională am avut audit pe cod efectuat de către firme de audit internaționale. Și se pare că ceea ce a produs firma la care lucram, și anume codul produs de români, a fost superior codului produs de către compania care l-a solicitat.

Dar consider acel caz ca fiind unul fericit și iau în considerare faptul că programatorul român este instruit să adere la standarde internaționale și produce cod al cărui utilizator final este străinul. Așadar, cu bani mai puțini decât un englez, un francez sau un german, programatorul de care se plânge domul Drăgan reușește să scoată aceeași calitate. Probabil acesta este un alt motiv pentru care românii sunt preferați în fața indienilor.

Condițiile de muncă, comparație longitudinală

În continuare, vreau să-i prezint domnului Drăgan o comparație între condițiile de muncă din România și restul lumii, de la est la vest. Așadar, la toate firmele românești la care am lucrat sau despre care am auzit vorbindu-se, condițiile sunt cam aceleași. Ai un birou, un scaun și un calculator. Variații sunt masa la prânz, cafeaua gratis și programe sportive plătite la diferite organizații, în funcție de locația sediului. Îmi amintesc un banc ce spunea că programatorul e acea mașinărie care transformă cafeaua în linii de cod. În mare, așa e. Așadar, nu vi se pare normal ca firma să pună la dispoziție materia primă astfel încât uneltele să o prelucreze pentru a rezulta un produs finit? Și nu e la fel de normal ca materia prima să influențeze calitatea produsului? Eu așa zic.

În afară de aceste beneficii generale în România, programatorul nu are în plus decât ceea ce poate obține la negocierea salarială individuală. Așadar, de ce vă miră cereri de bonă sau de mașină mai mare? Programatorul e fericit și astfel, mai productiv cu aceste beneficii, iar dumneavoastră le scădeți din venituri pentru a micșora impozitul plătit la stat. Altfel, ar trebui să plătiți programatorul mai mult pentru a-și putea plăti singur aceste îmbunatățiri ale standardului de viață. Așa cum am spus mai sus, nu uitați că tot programatorul vă plătește dumneavoastră mașina mai mare și bona sau menajera. Dumneavoastră nu produceți nimic în firmă. Doar luați decizii.

Mergând spre vest și analizând condițiile de muncă din alte state, pot da câteva exemple. Primul îl dau din Marea Britanie. Acesta vine din proprie experiență. Am lucrat ca subcontractor la o firma din UK pentru o perioadă scurtă: trei luni. La respectiva companie am avut un birou de 3 ori mai mare decât la oricare dintre firmele românești la care am lucrat, calculator mai performant, cafea și ceai la discreție, duș la fiecare etaj pentru a face un duș după alergarea de la prânz și ceea ce este cel mai important, am avut parte de un colectiv de invidiat - oameni capabili și profesioniști în tot ceea ce presupune dezvoltarea software. În plus, am dat peste o cultură organizațională pe care nu am mai întâlnit-o nicăieri. Datorită faptului că eram contractor, aveam anumite îngrădiri, dar angajații proprii aveau o mulțime de beneficii și ca urmare, aveau un randament ridicat.
Trecând mai departe spre vest, putem găsi pe internet condițiile de muncă ale firmelor gen Google, Amazon, Facebook sau Adobe. Nu are rost să detaliez diferențele dintre EI și NOI. Vă recomand totuși un link: http://www.officesnapshots.com/ Pot doar spune că uitându-mă la pozele alea de pe calculatorul meu de la birou, nu-mi mai arde a munci. Pot să vă las să urmăriți un scurt filmuleț și să vă faceți o idee despre condițiile lor de muncă.



Comparativ cu ce ați văzut mai sus, cum vi se par birourile Totalsoft? Dacă nu le vedeți din biroul dumneavoastră cel mare, puteți observa aici câteva imagini. Se compară, domnule Drăgan? Cât despre beneficii și raportat direct la afirmațiile dumneavoastră, vă recomand să vizitați următorul link. Țin să vă atrag atenția asupra punctului Back-Up Child Care.

Așadar, Google oferă angajaților 5 zile de grădiniță pe lună. Vi se mai pare așa de exagerată cererea angajatului legată de bonă? Legat de celalată cerere exemplificată, cea legată de mașină mai mare pentru excursii la țară, eu mă întreb de ce avea programatorul mașină de servici în primă instanță? Pentru îndeplinirea sarcinilor unui programator nu e nevoie de mașină. Nu am auzit pe nimeni să programeze în timp ce conduce. Astfel, cred că dumneavoastră exagerați și puneți în seama unui programator cererea făcută de vreun om din departamentul Sales.

Un ultim punct legat de condițiile de muncă din România este direcționat către firma Toalsoft și poate fi consultat de către oricine aici. Sunt sigur că anumite comentarii sunt exagerate, dar, per ansamblu, situația nu pare roz.

Negocieri salariale

Dat fiind faptul că domnul Drăgan s-a manifestat nemulțumit de pretențiile programatorilor și presupunând că acele pretenții au fost ridicate în cadrul evaluărilor și negocierilor periodice, mă văd nevoit să discut puțin despre aceste evaluări și negocieri profesionale. În primul rând, vreau să menționez faptul că programatorul este totuși o persoană ce dă dovadă de capacități intelectuale peste media societății. Altfel nu poate ajunge programator. Poate sunt și alte meserii care necesită aceleași capacități cognitive sau poate chiar mai mari.

Dar nu cred că există cineva care poate compara un programator cu un zidar, spre exemplu. Și asta deoarece un zidar, când simte el că vrea mai mulți bani nu are altă soluție decât să ceară la patron. Și patronul îl ia frumos la discuții și, pe parcursul câtorva pahare de alcool, poate ceva mai tare sau mai calitativ decât bea zidarul de obicei, îi explică de ce și cum nu îi poate da mărirea. Iar dacă zidarul a fost totuși destul de productiv încât să se justifice o mărire, patronul va fi de acord și-i va propune o sumă, târguirea făcându-se ca la piață.

Pe cealaltă parte, programatorul, când intră la șef în birou pentru evaluarea periodică are, pe lângă autoevaluare, și evaluarea șefului direct, poate chiar și pe cea a unui coleg. Pe baza celor trei documente se stabilește dacă programatorul și-a îndeplinit sarcinile discutând despre obiective, evaluare, beneficii aduse companiei, dezvoltare personală, cultură organizațională și alte aspecte ce stabilesc meritul persoanei respective și valoarea lui curentă în companie.

Viitorul firmelor software românești

În finalul acestui articol vreu să dicut despre viitorul firmelor românești de software, așa cum îl văd eu, ca simplu programator. După cum am spus anterior, salariile programatorilor vor crește. Întrebarea este: pană când? Eu sunt de părere că vom urma trendul țărilor vestice. Atunci când o companie consideră că producția de software în România nu mai este rentabilă și profitul obținut din această activitate se diminuează sub nivelul așteptat de acționari, două soluții sunt posibile.

Prima dintre ele este relocarea. Așa cum companiile străine deschid sedii acum în România deoarece este mai profitabil, tot așa firmele românești vor deschide sedii în țări ce vor permite obținerea de profituri conform așteptărilor. Astfel, mă aștept ca Totalsoft să anunțe înființarea de sedii în Afganistan sau Congo. A doua soluție este desființarea firmelor mici. Acestea nu vor avea resursele necesare pentru a putea investi și deschide sedii peste hotare. Din această cauză, numărul lor va scădea simțitor.

În concluzie, un ultim sfat, Domnule Drăgan. Eu înțeleg că sediul firmei este în Pipera, dar nu luați drept exemplu de manager pe Becali. Programatorii nu sunt oi. Ne înțelegem drepturile și îndatoririle. Știm de ce suntem capabili și nu cerem niciodată mai mult decât ni se cuvine.

Semnat,
Un programator

vineri, 21 octombrie 2011

Barmaniţe românce în Grecia


Se pare că Grecia a ieşit din criză. Cum altfel s-ar putea explica un anunţ apărut azi pe situl de recrutare www.jobber.ro? Se pare că un anume Vasile, angajează barmaniţe pentru a le trimite în Grecia. Salariul e de 750-900 euro/lună net. Ba mai mult, se oferă cazare + tips. Situl angajatorului nu are versiune în română sau engleză şi e creat cu un generator automat de situri. Ce credibilitate prezintă? Anunţul:

Employment agency STELLA JOB din Grecia ) ofera locuri de munca pentru ,Barmanite -750 -900 euro/luna NET +cazare si TIPS Tel: 00302105223501 pt l Romana 0766263679 Adresa:str Marnis nr 54 , Et 6 Ap 5 Athens, Greece

Oare numai mie îmi miroase a prostituţie? Nu de alta, dar grecii tocmai au votat taxe suplimentare plus reducerea salariilor bugetarilor şi pensiilor. Pe lângă asta, sezonul turistic abia s-a încheiat. Nu cumva se caută "barmaniţe" focoase care să încălzească domni generoşi pentru perioada iernii? Or fi intrat producătoarele grecilor în grevă.

Și mă gândesc cu groază la faptul că vor rămâne în ţară o multime de români nesatisfăcuţi. Şi de ce spun asta? Păi, ca pe orice piaţă liberă preţul este dictat de cerere şi ofertă. Dacă pleacă "fetiţele" la produs în ţările calde scade oferta. Pe de altă parte, se întorc românii muncitori din alte ţări în care, ca să citez un amic recent întors de-afară, "nu mai merge treaba, frate." Aşadar creşte cererea. Ce se întâmplă dacă oferta scade şi cererea creşte? Preţul urcă. Şi astfel clienţii se triază. Cei mai largi la pungă vor beneficia în continuare de servicii, pe când cei mai strâmtoraţi vor recurge la metode manuale de satisfacere a nevoilor.

Acum ar mai fi o problemă. Dintre cei calici, o parte se vor sătura la un moment dat de lucru manual şi vor recurge la metode mai neortodoxe de "integrare în absolut", respectiv violul. Şi uite aşa îmi aduc aminte de un film numit "The butterfly effect" sau, mai pe româneşte spus, "unde dai şi unde crapă". Cauză şi efect. Criza datoriilor suverane din Grecia creşte numărul violurilor în Romania. Ce economie? Ce efecte financiare? Nu... România este lovită exact unde o doare cel mai tare.

Încă ceva... pentru binele posibilelor aplicante la jobul prezentat mai sus, sper să mă înşel în ceea ce am spus.

Later edit: Am uitat să menţionez faptul că situl respectiv de joburi are doar opt domenii în care se încadrează joburile. Cel descris de mine în articolul de mai sus e la categoria "Programatori".

(imagine preluată de aici)

vineri, 14 octombrie 2011

Reclamă la Rompetrol

Zilele trecute, în timp ce alimentam cu benzina de la Rompetrol, am aruncat o privire la ecranul care arăta reclame. De obicei, pe acel ecran apăreau filmuleţe publicitare cu produsele sau promoțiile Rompetrol. De data asta era diferit. Pe LCD era afişat acel ecran albastru pe care îl dă Windows pentru a semnaliza faptul că al tău calculator s-a dus dracului. Da. Mă refer la ceea ce cunoscătorii fac referire ca "the blue screen of death". Acum stau şi mă gândesc la două posibilităţi. Prima ar fi că li s-a stricat sistemul. Dar resping repede această posibilitate datorită faptului că Rompetrol e o companie care se respectă şi nu ar accepta o aşa lipsă de profesionalism.

Aşadar rămâne cea de-a doua variantă, şi anume că cineva de la conducere s-a supărat pe Microsoft şi vor să facă reclamă proastă sistemului de operare. Îmi imaginez că un director de marketing din cadrul grupului Rompetrol, într-o dimineaţă anostă, s-a trezit că i-au dispărut documentele din computer, sau poate şi-a vărsat cafeaua pe tastatură, sau poate nu-i mai mergeau pornăciunile şi atunci, de supărare, a hotărât să se răzbune pe Microsoft, compania pe care toţi o înjurăm când ni se strică râşniţa. Şi s-a pus băiatul frumos şi a făcut un print screen la vestitul ecran, după care l-a trimis prin intermediul reţelei publicitare pe toate displayurile din benzinării zicându-şi: "Las' că v-arăt eu sistem de operare, nenorociţilor!!!". Şi uite aşa noi, cumpărătorii de aur lichid al benzinăriilor, ne putem delecta cu o imagine reprezentativă a unui sistem de operare de succes în timp ce plătim înzecit pentru fiecare picătură de energie scursă în rezervorul maşinii. Fiindcă noi, consumatorii plătim pentru materialele publicitare afişate în benzinării.

joi, 13 octombrie 2011

Cauciucuri de iarnă


România e o ţară plină de hoţi. Asta e singura concluzie la care poate ajunge orice persoană cu cel puțin 2 neuroni. Presa e plină de articole legate de cauciucurile de iarnă. Care mai de care se jeluieşte de legea aberantă dată de autorităţi şi se vaită de mama focului că suntem forţaţi să scoatem banii din buzunar. Ba mai mult, ultima modă în subiectul curent sunt articolele de genul: cum fac să evit amenzile. Ba că poliția trebuie musai să fie însoţită de rar, ba că pe cauciucurile "all season" sunt semnele de cauciucuri de iarnă, zoso scria că se găsesc semnele de cumpărat separat și se pot aplica pe cauciucuri la vulcanizare, ba că trebuie declaraţie de conformitate, ş.a.m.d. Ce idioţenie.

Oare nimeni nu îşi pune întrebarea: de ce e nevoie de cauciucuri de iarnă? De ce au fost obligate autorităţile să dea legi de acest gen? Toţi cei cu mai puţin de 2 neuroni s-au panicat şi încearcă soluţiile alternative menţionate anterior doar pentru a scăpa de o cheltuială. Bineînţeles, vor să scape de cheltuiala care le poate salva viaţa. De ce oare nu vor să înţeleagă idioţii că legea e făcută pentru a te obliga pe tine să îţi salvezi viaţa, şi probabil, pe a celor din jur. Sunt nenumărate cazuri de patinaj artistic pe stradă care s-au sfârşit în spitale sau morgi. Sunt enorm de multe cazuri în care drumuri au fost blocate pentru că un idiot nu a avut cauciucuri de iarnă.

Îmi aduc aminte că anul trecut sau acum doi ani am fost prin ianuarie la Vatra Dornei. Ninsese toată noaptea dinainte. Eu aveam cauciucuri de iarnă. Nu-mi făceam probleme. În schimb, pe la Codrii Paşcanilor se circula numai pe un sens din cauza multitudinii de tiruri parcate involuntar în şanţurile de pe marginea drumului.
Pe europeană, după Moţca, plugul dezăpezise pe o singură bandă pe fiecare sens. Aşa că toţi participanţii la trafic circulau pe o singură bandă, în turmă. Şi cum viteza turmei era dată de cel mai prost membru, se circula cu 30 la oră. Am avut noroc de faptul că toată lumea mergea spre Suceava şi nimeni din sens opus. Doar așa am putut să circul cu o viteză normală, adaptată condiţiilor de drum, dar folosind cauciucuri de iarnă. Şi de ce trebuia să merg eu pe contrasens? Pentru că Gigel nu are bani de cauciucuri de iarnă, dar are pretenţii de călătorie cu maşina.

Şi revin la ideea de bază. Dacă esti prost şi pui abţibilduri pe cauciucuri în loc să îţi cumperi cauciucuri de iarnă şi, pe deasupra, mai încurci şi circulaţia fiindcă tu nu poţi depăşi 30 la oră, trebuie să plăteşti. O dată plăteşti amenda, fiindcă eşti vinovat de încălcarea legii. A doua oară plăteşti poliţia, fiindcă şi poliţistul tot noi, împreună îl plătim. Iar a treia oară plăteşti cu viaţa dacă reuşeşti să patinezi de pe vreun pod. De ce să nu fim noi o societate civilizată ai cărei membri sunt conştienţi de implicaţiile acţiunilor lor asupra celorlalţi şi să încercăm să ne trăim democraţia aşa cum a fost ea intenţionată, fără a pricinui daune celor din jur?

marți, 4 octombrie 2011

Reclamă la cancer pe pachetele de ţigări

Am citit recent o ştire legată de legislaţia din Canada pentru prevenirea fumatului. Mai exact, 75% din suprafaţa pachetului de ţigări trebuie să fie acoperită cu imagini reprezentând oameni pe patul de moarte. Îmi aduc aminte de evoluţia acestei campanii antifumat în România. 

La început a fost cuvântul. Adică toate pachetele aveau inscripţionate mesaje cu avertismente asupra consecinţelor fumatului. Fumătorii le-au ignorat. Apoi au venit imaginile. Chestii scârboase menite să te descurjeze de la fumat. Fumătorii au făcut bancuri pe seama lor. "Doamnă.... daţi-mi din alea cu cancer, că alea cu impotenţa mă îngrozesc teribil." Acum canadienii arată imagini cu oameni care mor sau au murit deja din cauza fumatului. Probabil fumătorii le vor ironiza şi pe astea. 

Şi nu pot să nu mă întreb: Care e următorul pas? Îmi închipui că ar ajuta sistemul sanitar prin scutirea unor cheltuieli dacă la fiecare pachet vândut primeşti un muritor de cancer acasă. Ar fi similar campaniei Coca-Cola cu sticlă returnabilă. Dacă o spargi, asta e. Dacă nu, o returnezi. Iei pachetul de ţigări cu muritorul de cancer ataşat şi dacă termini pachetul, returnezi muribundul la alimentară. Dacă moare înainte să termini pachetul, asta e. Ghinion. E responsabilitatea ta să-l îngropi. Dar mă gândesc la faptul că fumătorii tot vor ironiza şi acest demers. Vor lua muritorul şi-l vor atârna de retrovizoare sau îl vor pune la prăşit pe câmp. Care e următorul pas? Pachete de ţigări infectate cu antrax? Sau îţi fac implant cu celule canceroase la fiecare pachet? Oare legiuitorii îşi dau seama câte venituri aduc la bugetul de stat accizele la ţigări?