
miercuri, 31 august 2011
Reclame sadice la maşini
marți, 30 august 2011
Ce iese din pisică, şoareci mănâncă

luni, 29 august 2011
Despre reguli şi motociclişti

duminică, 28 august 2011
Antreprenor de Iaşi - Ep. 5
vineri, 26 august 2011
Despre head-hunteri
Buna Nicolaie,
Numele meu este Iulia Druta si sunt HR manager la Small Footprint www.smallfootprint.com .
In momentul de fata, SFP recruteaza pentru doua pozitii de Java Dev.
Proiectul este unul foarte mare si interesant. Este o aplicatie client-server instalata in dispeceratele dea 911 si de a distribui resursele necesare pentru a se interveni la sursa accide politie din SUA, care are rolul de a prelua apelurile de urgentntului/apelului. Colegii mei lucreaza cu urmatoarele tehnologii: OSGi, Spring DM, Hibernate, OpenMQ, Groovy, Drools, SWT, JFace, Eclipse RCP, Jetty and GWT with GWT-EXT, Lucene, JUnit4, Selenium, SWT-Bot.
Te rog sa imi comunici disponibilitatea ta pentru o intalnire/interviu.
Toate cele bune,
Iulia
Buna ziua,
La prima vedere, din mesajul dumneavoastră reiese că aţi studiat profilul meu şi aţi observat că muncesc în Iaşi. Aşadar pot presupune că jobul propus de dumneavoastă are locaţia tot în Iaşi, dat fiind faptul că nu aţi menţionat altă locaţie.
Studiind mai atent situl www.smallfootprint.com, ajung la concluzia că Small Footprint nu are sediu în Iaşi. După un browsing al presei de specialitate, se pare că aseastă companie nici nu intenţionează să deschidă sediu aici.
Aşadar, cine a greşit? Eu, pentru că am tras concluzii eronate bazate pe informaţii greşite, sau dumneavoastră, care propuneţi joburi fără a specifica locaţia necesară desfăşurării lor?
Pentru cazul în care eu m-am înşelat, vă comunic totuşi disponibilitatea pentru interviu: în orice seară după ora 18:00. Va rog să îmi comunicaţi adresa sediului companiei dumneavoastră din Iaşi.
Pentru cazul în care dumneavoastră aţi greşit în formularea mesajului prin omiterea acestui detaliu și jobul este pentru Cluj-Napoca, vă informez că nu sunt interesat de relocare.
O zi plăcută în continuare.
Nicolaie Niţu
La care, răspunsul ei a fost:
Intr-adevar sediul nostru este in Cluj, insa noi dorim sa relocam oameni. Am inteles ca nu sunteti interesat de asa ceva. Oricum, va doresc mult succes pe mai departe si daca veti dori sa va mutati la Cluj in viitor, va rog sa ma contactati.
Iulia
Buna seara,
Ma numesc Mihaela Badan si va contactez din partea Companiei de recrutare Brainspotting. Va contactez deoarece in acest moment ne aflam intr-un process de recrutare alert pentru ocuparea pozitiilor de Java Developer – J2EE sau Java core, Senior si Junior pentru clientul nostrum compania HP
Pozitiile sunt pentru mai multe proiecte de ex:OO – Operation Orchestration; SA- Server Automation;
Astept cu interes un raspuns din partea dumneavoastra sau o recomandare,
Va multumesc,
Bună seara,
Vă răspund cât de alert pot eu. Dar din emailul dumneavoastră nu înţeleg întrebarea. Vă rog să îl recitiţi şi dumneavoastră şi să îmi spuneţi care e întrebarea la care aşteptaţi răspuns din partea mea.
Iar ca recomandare, vă pot direcţiona către: http://www.imdb.com/title/tt0031381/
O zi cât mai plăcută,
Nicolaie Niţu
joi, 25 august 2011
Antreprenor de Iaşi - Ep. 4
Eu: -Ce-ai păţit?
El: -Nimic.
Eu: -Cum nimic. Te văd că ai draci. Zi ce s-a întâmplat. Poate pot să te ajut.
El: -N-ai cum. M-am enervat pe Geta (Am să-i zic Geta fiindcă nici pe ea nu mai ştiu cum o cheamă. Era iubita lui şi, în acelaşi timp, colegă de şcoală sau clasă)
Eu: -Da ce ţi-a făcut?
El: -Ei... e complicat.
Eu: -Zi măi, ai prins-o cu altul? Ce ţi-a făcut?
El: -Mama ei de târâtură. (S-a dezlănţuit brusc) S-o mai prind vreodată în faţa mea şi-o calc în picioare. Acuma am venit de la liceu. I-am prins una peste bot de i-am întors gura la spate.
Eu: -Da zi omule de ce... Ce s-a întâmplat?
El: -Nu i-a venit.
Eu: -Cine?
El: -Ştii tu... ca la femei. Nu i-a venit luna asta. Trebuia să-i vină ieri şi nu i-a venit.
Eu: -Păi şi de când nu ţi-ai mai tras-o cu ea?
El: -Păi tocmai asta e. Că noi n-am făcut-o de acum două săptămâni. Sigur şi-a tras-o cu altul de a rămas borţoasă. De asta am articulat-o.
Despre piaţa muncii şi manelişti

miercuri, 24 august 2011
Culmea incompetenţei
Săracul bărbat de 50 de ani s-a aruncat de peste 800 de ori de la geam, câte o dată pentru fiecare cititior al articolului şi raportat la momentul în care fiecare a citit articolul. Formularea folosită mergea în cazul radioului. Fiindca ştirea este ascultată de mai multe persoane simultan şi poate fi adevărată pentru momentul difuzării. Dar nu trebuie repetată în aceeaşi formă şi peste jumate de oră. În orice caz, reporterii îşi manifestă (in)abilităţile jurnalistice. Penibil.
Am fost pe acoperişul lumii...


marți, 23 august 2011
Antreprenor de Iaşi - Ep. 3
luni, 22 august 2011
Pictori de icoane cu acces la etnobotanice

Vă las în continuare să vă bucuraţi de imaginile surprinse în biserică.
sâmbătă, 20 august 2011
Antreprenor de Iaşi - Ep. 2
vineri, 19 august 2011
Antreprenor de Iaşi - Ep. 1
În cazul de faţă, antreprenorul era domnu’ Radu. Eu pe domnu’ Radu nu-l cunoşteam. În schimb, pe vremea aceea, adică în facultate, locuiam undeva în Podul Roş şi aveam net de la o sală de jocuri de la Ţesătura. Era una dintre acele multe reţele de cartier ce erau create plecând de la câte o sală de internet şi răspândindu-se cât le permitea cablul şi numărul de switch-uri. Majoritatea au fost apoi înghiţite de RDS, inclusiv aceasta. Oricum, patron al respectivei săli de jocuri era domnul Dan Zaiţi. Iar domnul Dan Zaiţi era prieten cu domnu’ Radu.
Şi domnu’ Radu se cam uita cu jind la profitabilitatea sălii de net şi a reţelei de cartier a domnului Zaiţi, care avea un oarecare succes. Şi într-o zi domnu’ Radu îl roagă pe domnul Zaiţi să îl ajute să îşi facă şi el o sală de jocuri. Domnu’ Radu avea un avantaj în faptul că avea deja spaţiu comercial undeva la capătul Păcurariului, vis-a-vis de RAR. Sau cel puţin aşa era atunci. Respectivul spaţiu comercial era format din două încăperi. Prima era mai mică, ceva gen front office şi era goală. A doua conţinea utilajele necesare unei tipografii. În cea din faţă domnu’ Radu voia sală de net.
Dar, pe lângă avantajul spaţiului, domnu’ Radu avea un mare dezavantaj. Nu avea bani. Aşa că nici vorbă de calculatoare pentru sala de internet. Şi după discuţia celor doi, domnu’ Radu a luat câteva calculatoare dintre cele vechi ale domnului Zaiţi şi a căutat un băieţaş pentru a sta toată ziua la sala de net. Băieţaş pe care l-a găsit tot prin intermediul domnului Zaiţi, iar acel băieţaş am fost eu.
Aşadar, am negociat salariul la 400 RON, care pe vremea aia însemnau patru milioane de lei, şi programul de lucru la o zi da, una nu, cu program de la 8 dimineaţa la 8 seara. Şi era de ajuns pentru mine, care căutam de muncă şi nu găseam nimic. Iar pentru el era foarte bine deoarece găsise omul perfect: All-in-one. Eu reparam calculatoare, eu stăteam şi păzeam copii, eu aveam grijă de net, eu făceam cam tot. Iar în zilele în care nu eram eu de servici la sală, venea soţia patronului.
Această soţie a patronului era un fel de baba cloanţa, deşi era mai tânără decât el cu ceva ani. De cum îi vedeai, ştiai cine cântă pe gardul lor. Ea cânta, iar el dansa. Ea dădea ordine, iar el executa. Privirea ei era suficientă pentru a-ţi îngheţa sângele în vene. Şi cu toate astea, ea era blondă, iar el era creierul în familia lor. El părea omul chibzuit şi calculat care manageria totul, deşi ea dădea ordine. Oricum ar fi fost, eu am discutat numai cu el aspectele financiare.
Continuarea în episodul următor
joi, 18 august 2011
Cavalerismul epocii noastre sau despre femeia hamal

Feminism is a collection of movements aimed at defining, establishing, and defending equal political, economic, and social rights and equal opportunities for women. (sursa)
Pândeşte asistatu’

Fiindcă nu mai poate statu’,
Tu pândeşte asistatu’!
miercuri, 17 august 2011
Jidanii familiari din DEX
JIDÁN, jidani, s. m. (Fam.) Evreu. – Jid (reg. „evreu” < sl.) + suf. -an. (sursa)

marți, 16 august 2011
Costineştiul dintre ani
duminică, 14 august 2011
Criza de vârsta a n-şpea
Eu am 28 de ani. În cei 28 de anişori am avut ocazia să trec prin câteva crize. Dar în ultimele 2 zile, pe litoral, am reuşit să observ atât crizele vârstelor prin care am trecut, cât şi crizele vârstelor mai înaintate. Şi e foarte amuzant când observi pe cei din jurul tău cum se chinuie să fie ceva ce nu sunt.
În primul rând, se remarcă adolescenţii. Toţi cei de 16-18 ani care tocmai au scăpat de lanţurile părinţilor au ajuns pe litoral şi gustă din plin bucuriile şi libertăţile vieţii de noapte cu alcool şi muzică cu enorm de mulţi decibeli. Sunt plini de viaţă şi vor să fie trataţi ca oameni mari, deşi se comportă pueril. Şi sunt comici cum se chinuie să pară ceva ce nu sunt şi devin foarte recalcitranţi când îi iei peste picior. Specimenele feminine ale aceleiaşi generaţii se recunosc prin vestimentaţie şi comportament. Iar piesele de vestimentaţie sunt mai înguste decât creierul. Iar creierul e atât de îngust încât rezultă în comportamentul de piţipoancă în devenire.
A doua criză este cea a persoanelor între 30-40 de ani. Sunt cei ce au ajuns la un anumit statut în societate şi au reuşit să agonisească nişte bănuţi, iar acum vor să trăiască tinereţea pe care poate n-au avut-o la vremea potrivită. Îi puteţi recunoaşte după capul tuns chel ca să ascundă începutul de chelie, privirea de lup în căutarea prăzii şi sticla de whisky pe masă ca să arate că el îşi permite să cumpere aşa ceva în discotecă. E în permanenţă cu ochii la animatoare şi salivează după fetişcanele de la punctul anterior. Singurele subiecte de discuţie pe care le pot aborda sunt cuceririle din ultima perioada împreună cu prietenii aflaţi în aceeaşi criză ca şi ei.
A treia criză observabilă este cea a femeii de peste 40 de ani. În cultura americană se numeşte "cougar". Este uşor de remarcat după accesoriul de nelipsit: băieţelul de 20-25 de ani care s-a săturat de jobul de animator în club şi s-a orientat către o viaţă mai facilă. Ea, crizată, se bucură enorm datorită faptului că se poate afişa la braţ cu exponatele şi caută să facă cât mai multe poze cu care să se laude acasă la prietene.

sâmbătă, 13 august 2011
Costineşti. Idei
E trist când pe plajă sunt mai multe chiştoace de ţigară decât alge. E trist când algele sunt mai dese ca nisipul. E trist când nisipul e mai rar decât cocalarii. E trist când cocalarii sunt mai agitaţi decât berea. E trist când berea e mai caldă decât friptura. E trist când friptura e mai scumpă decât aurul. E trist când aurul e omniprezent la mâini, gâturi şi picioare. E trist când membrele sunt singurele chestii bronzate. E trist când bronzul e trăsătura definitorie a comerciantului. E trist când comerciantul e şi pirat. E trist când piraţii sunt peste tot. E trist când peste tot e porumb copt, dar nu găseşti un pahar de apă. E trist când un pahar de apă e tot ce-ţi permiţi în discotecă. E trist când în discotecă e la fel ca pe plajă şi viceversa. E trist când toată plaja e de semi-nudişti. E trist când media de vârstă a semi-nudiştilor e peste 50 de ani. E trist când cei de 50 de ani se cred de 20. E trist când cei de 20 se cred buricul pământului.
E trist.
Şi mă mir ... mă mir că au supravieţuit nişte simboluri.

vineri, 12 august 2011
Discriminare după culoare

Posibil ca designerii logo-ului să nu fi găsit pe net o poză cu o oaie neagră şi, mai mult, să nu cunoască funcţia "bucket" din Photoshop sau Gimp?

Evoluţia selecţiei naturale
Selecţia naturală este mecanismul fundamental al evoluţiei speciilor de plante şi de animale, constând în eliminarea (prin lupta pentru existenţă), a indivizilor cu însuşiri necorespunzătoare şi păstrarea indivizilor cu însuşiri avantajoase din punct de vedere biologic.

Dat fiind faptul că în ultima perioadă sunt din ce în ce mai mulţi labili psihic care ajung să facă lucruri reprobabile conform standardelor speciei umane, gen USA şi Norvegia, natura îşi începe selecţia de la vârste fragede. Astfel, la numai 18 ani, o tânără şi-a pus ştreangul de gât. În cazul de faţă, ştreangul era de fapt lesa câinelui, dar şi-a îndeplinit scopul. În loc să clacheze mai târziu şi să omoare cine ştie câţi, a reuşit să ajute specia prin sinucidere. Tot respectul pentru ea. Aaaa... motivul sinuciderii: lipsa afecţiunii din partea părinţilor.
joi, 11 august 2011
Discuţie între două poliţai
miercuri, 10 august 2011
Protecţie şi pază dedicată
Cu ce sunt mai speciale maşinile firmelor de pază? Cu nimic. Chiar dacă ai lor clienţi îşi permit să plătească servicii de intervenţie. Din ce ştiu eu banii nu pot cumpăra drepturi pe şosea. Nu există nici o lege care să spună că reprezentanţii firmelor de pază nu trebuie să oprească la semafor sau pot trece fără acordarea de prioritate. Ba chiar sunt ferm convins de faptul că, în cazul în care această lege se va adopta vreodată, maşinile respective vor trebui semnalizate corespunzător, vor avea metode de avertizare acustice şi optice şi vor trebui să dea socoteală organelor legii în cazurile de intervenţie asupra folosirii respectivelor metode de avertizare.

Prin 2006 un cititor al presei ieşene a semnalat un caz asemănător. În comentariile acelui post se găseşte şi cel al unui angajat al unei firme de pază care susţine reglementarea deplasărilor în caz de intervenţie. După ce am văzut gramatica acelui comentariu, eu am început să susţin reglementarea şoferilor ce pot fi lăsaţi să conducă maşinile firmelor de pază. Comentariul îl puteţi vedea în poza alăturată.
În 2007, un şofer al unei firme de pază a reuşit să producă un accident în care a avariat o maşină de pompieri şi o ambulanţă. Şoferul avea o alcolemie de 0,26 miligrame la litru în aerul expirat. Aşadar, nu e de ajuns că circulă ca descreieraţii pe străzi, mai sunt şi beţi.
Mai e şi reversul medaliei. Mă pun în locul clienţilor firmelor de asigurări. Eu dau un ban pentru a avea siguranţă. Am alarme, butoane de panică, servicii de intervenţie pentru care plătesc o groază de bani. Atunci e clar că mă aştept ca atunci când apăs butonul să am în 10 secunde 3 gorile la uşă care să mă întrebe dacă sunt ok. Dar, înainte de a plăti serviciile respective, mă întreb, în calitate de client, ce garanţii îmi oferă firma că trimite gorilele în maxim 10 secunde? Cum ajung ei în 10 secunde la mine? Stau în permanenţă în faţa uşii mele sau trebuie să vină de undeva? Şi dacă vin de undeva, unde e acel undeva? Şi cum ajung, cu avionul, vaporul, maşina? Şi dacă vin cu maşina, câte semafoare au de la undeva-ul lor până la mine? Mi se par întrebări de bun simţ înainte de a încheia un astfel de contract. Nu ar fi mai ok să înfiinţeze Poliţia Română un serviciu de protecţie şi pază specială? Dau un ban, dar ştiu că se duce la poliţia română şi nu la cine stie ce samsar şi mai ştiu că ei au dreptul să treacă pe roşu la semafor. Poate, în acest fel, nu se mai fac disponibilizări. Posibil ca nu toate resursele plătite de noi, clienţii, să se ducă pe serviciile speciale de protecţie şi din profitul pe care l-ar fi făcut firma de pază, poliţia va reuşi să ofere servicii mai bune şi restului populaţiei.
marți, 9 august 2011
Culmea tupeului
