Tot un drac - logo

miercuri, 29 iunie 2011

SC Romania SA

Statul roman e cea mai mare intreprindere din Romania. Singura problema este ca noi, romanii, nu il vedem in felul asta. Poate, daca am urmari principiile economice aplicate oricarei companii si statului, am reusi sa aducem intreprinderea pe linia de plutire, daca nu chiar pe profit.
Noi, romanii, suntem actionarii. Fiecare dintre noi primeste la nastere un portofoliu de actiuni la aceasta intreprindere si devenim, astfel, actionari. Tot poporul roman formeaza consiliul actionarilor. Astfel, la fiecare patru sau cinci ani, consiliul actionarilor se intruneste si decide cine va fi urmatorul manager. Managerul, odata ales, ar trebui sa isi aleaga board-ul. Dar aici noi gresim. Il alegem ca manager si dupa aia incepem sa-i punem bete in roate. “Tu esti manager, dar noi iti alegem membrii boardului de conducere. Tu poti sa alegi doar cativa asistenti.” Asistentii astia sunt de fapt consilieri prezidentiali. Pe langa imposibilitatea managerului de a-si alege oamenii cu care sa lucreze, noi mai facem o greseala majora. Aceasta greseala e regasita in procesul de selectie al managerului. In loc sa tinem un interviu serios, sa intrebam candidatii ce skilluri au, ce proiecte au mai dezvoltat, intrebari la obiect legate de jobul pentru care aplica, noi primim mita (in cazul de fata, electorala) si alegem managerul in functie de care da mai mult. Echivalentul acestei prostii intr-o companie reala ar fi sa faci un interviu comun cu toti candidatii si-i intrebi ce au adus cu ei in sacosa. Daca are vreunul mici si bere, deja are un avantaj major in fata celorlalti.
Pe langa intreprinderea numita stat, la care primim actiuni pe baza cetateniei, mai suntem automat actionari si la intreprinderea regionala. Aici cumparam actiuni. Spre exemplu, eu am devenit actionar cu drepturi egale la SC Iasi SA in momentul in care mi-am cumparat apartamentul in Iasi. La aceasta firma facem aceleasi greseli de administrare. Noi, actionarii facem alegeri bazate pe criterii irelevante din punct de vedere al profitabilitatii. Si alegem manageri prosti care ne duc intreprinderea in faliment. Imi aduc aminte de CV-urile de la ultimele alegeri. Un candidat spunea ca “Lucrurile bune au nevoie de timp”, cersind inca 4 ani, iar celalat ii recomanda sa caute pe Google bancul cu timpul la moldoveni. Balacareala asta n-ar fi acceptata la nici un interviu serios, intr-o companie serioasa. Cum sa te duci la interviu si sa-ti injuri pe fata contracandidatii, de fata cu intervievatorii. Si totusi noi, actionarii suntem obligati sa angajam, desi nu avem pe cine.
Cam atat cu angajarile. Sa trecem la raportari. Cum naiba sa am incredere in tine cand nu stiu ce faci. Eu, ca actionar, vreau sa fiu informat asupra actiunilor tale. Atata timp cat te platesc, am dreptul sa stiu ce faci in fiecare moment din programul tau zilnic. Poate treaba asta nu se intampla la nivel de management. Acolo se stabilesc prin contract niste obiective clare de indeplinit si se urmaresc indicatori. Dar la nivelurile mai joase de management, toti trebuie sa dea socoteala. Si nu numai managerului, ci intregului consiliu al actionarilor. Ar trebui sa existe transparenta totala. Ce frumos ar fi sa existe un tool online public in care fiecare bugetar, de la mic la mare, sa noteze ce a facut in fiecare zi. Ca si la companiile private, treaba asta nu ia mai mult de 15 minute la sfarsitul programului. Ti-ai completat raportul si apoi pleci acasa. In felul asta vad si eu cand ai inregistrat raportul si stiu si cand ai plecat acasa. Si tot astfel se termina cu programul de la 8 la 14. Avantajul actionarilor este ca suntem cu mult mai multi decat membrii consiliului de conducere si exista o foarte mare sansa ca cel putin un actionar sa urmareasca un membru al boardului. Si in felul asta le va fi frica sa taie din program, stiind ca noi, cei care i-am angajat, ii urmarim si-i putem sanctiona.
Ba mai mult... unealta asta de inregistrare a timpului ar putea inregistra si cheltuielile. Nu ma indoiesc ca exista deja vreun soft care sa gestioneze cheltuielile din interiorul institutiilor statului, dar, din nou, lipseste transparenta si, cum pestele de la cap se impute, insusi Primul Manager al tarii ar trebui sa dea socoteala consiliului actionarilor pentru cheltuielile facute. In felul asta ar disparea comenzile de Loganuri mai scumpe decat Lexus si ar scadea factura la lumina din Casa Poporului.
Candva, el insusi, managerul, sfatuia pe cineva sa-si ia al doilea job daca nu-i ajung banii. Eu sunt curios. El ar avea timp de-un al doilea job? Eu ma gandesc ca muncesc un job full-time si pierd 9-10 ore pe zi cu tot cu transport si pauza de masa. 8 ore dorm. Imi raman 6 in care sa-mi vad nevasta, sa mananc, sa am grija de igiena, sa fac cumparaturi si poate sa mai si socializez cu ceilalti actionari. Poate reusim sa convingem boardul de conducere al SC Romania SA sa dea o lege prin care sa instituie ziua de 36 de ore ca sa putem si noi sa luam un al doilea job. Bineinteles ca venitul va fi acelasi raportat la perioada de timp, dar macar facem cum zice managerul.
O alta problema majora a intreprinderii noastre este ca actionarii sunt si angajati. Adica suntem principala sursa de venit a intreprinderii. E foarte interesant modelul de business al intreprinderii. Intreprinderea poseda animalutele astea bipede care sunt ca intr-o realitate virtuala si care interactioneaza unele cu celelalte in dorinta de a trai mai bine. Intreprinderea taxeaza aceasta dorinta si produce bani din banii animalutelor. Banii ar trebui platiti ca dividende actionarilor, adica tot animalutelor, dar boardul e prea ocupat gasind noi metode de a stoarce fericirea animalutelor muncitoare decat sa imparta dividende. Si in felul asta banii obtinuti de la animalute fericite sunt impartiti catre animalute lenese care se plang ca-s prea bolnave sau prea sarace ca sa contribuie la bunastarea intreprinderii. Bineinteles ca dividentele ce trebuiau folosite pentru a oferi servicii animalutelor muncitoare se pierd printre degete, ba chiar mai si dispar din contabilitate pe vilutele si masinile boardului de conducere, iar noi, animalutele harnice constatam un nivel de trai in continua depreciere si ne intrebam de ce naiba am exercitat drepturile de actionari atat de prost la ultimele interviuri.

marți, 28 iunie 2011

Ce-ti doresc eu tie... dulce Romanie



E plin internetul de promovare a turismului romanesc. Weekendul asta am fost si eu intr-o scurta plimbare prin Cheile Bicazului si trebuie sa recunosc faptul ca Romania are un potential extraordinar in ceea ce priveste turismul. Singura problema sunt oamenii. Dintotdeauna am fost adeptul vorbelor “Romania este o tara frumoasa; pacat ca-i locuita!”. Oamenii sunt cel mai rau lucru care i s-a putut intampla Romaniei. Si spun asta fiindca nu a existat loc in care am fost prin muntii Carpati fara sa vad vreun pet de bere, vreun ambalaj de plastic, vreo sacosa, toate aruncate la voia intamplarii de catre animalele bipede pe care le numim oameni.

Cred ca cel mai elocvent exemplu este chiar barajul Bicaz. Pe partea fara apa a barajului vederea este mirifica. Ai impresia ca ai parasit pamantul si te afli intr-un coltisor de Eden. Daca, in schimb, arunci ochii pe partea cealalta de baraj, ai parte de o priveliste incantatoare asupra lacului si asupra gropii de gunoi care se pare ca s-a format deaspupra acestuia. O mare de gunoaie plutitoare adunate intr-un colt, asteptand cuminti descompunerea. E deprimant sa stii ca esti nevoit sa convietuiesti cu asemenea oameni.

Si asta se intampla peste tot in Romania. Ce-i drept, si cei de la Parazitii au dreptate cand spun ca nu prea-i pasa romanului unde arunca o hartie cand nu are ce pune in farfurie. Dar tocmai mentalitatea asta ne duce la pieire. Periodic se consuma resurse enorme pentru curatarea si igienizarea diferitelor zone ale Romaniei. Si nu ma refer doar la zone turistice. Strazile pe care le batem zi de zi sunt curatate de catre firmele de salubritate tocmite pe bani grei de carmuirea localitatilor, special pentru a curata gunoaiele pe care le arunca romanul din ignoranta. Si ajunge sa considere aceasta ignorana un drept atunci cand se crede prea sarac pentru a se gandi la mediu. Dar mentalitatea este bolnava, nu pentru ca ar trebui sa se gandeasca la mediu, ci pentru ca ar trebui sa se gandeasca la el insusi. Daca primariile n-ar mai cheltui sume imense de bani pentru curatarea strazilor, probabil ar investi acei bani in diverse proiecte sau servicii care i-ar ajuta chiar pe acei oameni care se considera prea saraci ca sa le pese.

Si din nou spun ca ma doare faptul ca sunt nevoit sa traiesc alaturi de niste oameni care au mentalitatea bolnava din start. Sunt oameni pentru care nu e nici o sansa de redresare a comportamentului si a calitatilor de convietuire sociala. Si acei oameni o sa-si educe odraslele in acelasi spirit bolnav, iar odraslele la randul lor vor face aceleasi aberatii pe care le-au facut parintii, iar noi, muritorii de rand cu un dram de minte in plus, trebuie sa suportam consecintele. Pacat.
Asadar, ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie? Respect. Respectul celor pe care-i tii pe teritoriul tau.

sâmbătă, 25 iunie 2011

Barosanu' de Durau


Am vazut azi in Durau un vanzator ambulant de produse cosmetice a carui masina arata ca in imagine. O tablita cu numele adoptat, "barosanul", iar pe parbriz lipite X cruciulite si iconite, unde X tinde la infinit. Cum naiba sau cum sfantul Petru poti fi atat de ipocrit, incat sa te manifesti atat de religios cand esti, in acelasi timp, un "cocalar wanna be"?
Religia iti impune sa nu aduni bogatii, sa fii umil si smerit in asteptarea veacului ce va sa vie. Nu sa te dai ciumeg ca tu esti barosanul si ca ai mai multe cruciulite decat toti ceilalti fraieri, pardon, credinciosi. Cand oare vor disparea din lumea asta cocalarii? Rasa aia de tampiti care pot da petreceri de apartament cu manele la maxim, dar nu pot trai fara cruciulita la retrovizoare. Eu sunt aproape sigur ca barbosul divin nu există. Daca are fi real, ar fi o groaza de fulgere care sa decimeze idioti.

vineri, 24 iunie 2011

Congo din Europa

Tocmai am vazut la stiri, pe Antena 1, un reportaj despre deschiderea unui nou supermarket. Numele si locatia sunt irelevante deoarece acesta este modelul clasic de "grand opening" al supermarketurilor romanesti. Se pun postere frumoase prin toata urbea, se anunta 1-2 promotii consistente, se posteaza cativa mister muschi la intrare pentru a tine in frau puhoiul si, ulterior, se mediatizeaza scandalul. Toata treaba asta mi-a adus aminte de nişte documentare realizate prin Congo sau Zair, in care era prezentata saracia respectivilor africani.
Sa observam asemanarile:
1. Se anunta evenimentul. La noi prin afise, radio, fluturasi. Se deschide supermarketul X. La ei prin viu grai. Vin ajutoare.
2. Se anunta promotiile. La noi se da ulei sau zahar, 3 la pret de 1. La ei se da penicilina moka.
3. Se asteapta momentul. La noi prin cozi infernale, incepand cu 24 ore inainte. La ei prin gloata de copii care asteapta camionul la intrarea in sat.
​4. Se organizeaza securitatea. La noi, cativa baieti "pumnii mei minte nu are". La ei, cativa baieti cu pusti si casti pe care scrie UN.
​5. Se face distributia. La noi, ca si la ei, se calca in picioare, la propriu, pentru o cantitate net inferioara de produs, fata de cat aveau nevoie.
​6. Se mediatizeaza scandalul. La noi, Antena 1. La ei, CNN.
​Eu am aratat asemanarile. Voi vedeti vreo diferenta?
​Poate ne mutam in Congo. Macar bananele sunt mai ieftine.
Published with Blogger-droid v1.7.2

joi, 23 iunie 2011

Cerem fonduri dar primim funduri europene

De ce nu e in stare Romania sa absoarba fondurile europene? Pentru ca s-a pus gresit problema. Noi absorbim fondurile europene. Dar nu Romania, ci noi, ca indivizi. Bagam in buzunare cat de mult putem inainte de a arunca o mana de var in ochii celor care le dau. Si gata povestea.
Singura problema e ca oamenii care se ocupa de control in Uniunea Europeana ori au constiinte de fier, ori au salarii grase. Cum altfel explicam faptul ca au oprit fondurile? Eu sunt sigur ca hotii, pardon, romanii nostri au incercat principiul “mana care o spala pe cealalta” si cu ei, dar nu le-a mers. De ce nu le-a mers? A fost o bariera de limbaj? Daca da, putem recomanda ciorditorilor la nivel inalt din Romania sa angajeze translatori ca sa poata incheia tranzactiile de dat spaga si la nivel european. Altfel sunt sortiti esecului.
De furat se fura. Asta toti o stiu. Dar pana cand se poate fura? Daca noi, ca popor, nu inlaturam scursurile de la conducere si in general, din politica, nu avem nici o sansa de a ne dezvolta ca tara. Va ramane o oaza de haos in mijlocul organizarii europene. Deja prevad cum americanii si rusii construiesc impreuna scuturi anti prostie la granitele Romaniei. Doar asa se va putea apara restul lumii de forta nefasta a Romaniei. In timpul asta, noi vom trai in continuare fericiti de faptul ca putem sa mergem la biserica, de faptul ca ne putem uita la televizor si de faptul ca putem vota conducatori pe criterii de aspect si popularitate.
Ce imi doresc eu la viitoarele alegeri este sa vad un candidat care sa nu faca promisiuni. Sa nu vad sau sa aud fraze despre un viitor somptuos daca-l votez pe ala care da mici sau bere. Vreau sa vad o sinteza a ultimilor 4 ani, ce a mers prost si cum ar fi facut fiecare dintre candidati mai bine. Eu imi doresc sa votez pe criteriul asta. Tu, stimabile, vrei sa ma reprezinti in urmatorii 4 ani. Spune-mi ce ai fi facut tu in situatiile trecute si eu te voi vedea ca pe un om competent in a lua decizii. Nu-mi spune ca ai sa scazi impozitele sau ca ai sa plantezi castraveti in fiecare ghiveci de apartament. Toti suntem in stare sa ne indatoram extern si sa indeplinim dorinte populatiei. Putini sunt in stare sa ia decizii corecte. Tu poti?

miercuri, 22 iunie 2011

Programul guvernamental "Muschi tiganesc pentru fiecare Azorel"

Cica un detinut al penitenciarelor romanesti consuma zilnic 3 lei pentru hrana. O asociatie a protectiei animalelor din inchisori s-a revoltat cumplit afland ca un caine din adaposturile statului primeste mancare de 10 lei. Ba mai mult, s-a revoltat si datorita faptului ca functionarii penitenciarelor au o norma de hrana de 24 de lei pe zi.
Drepturile omului nu le contest. Sunt extraordinar de utile daca ar fi respectate. Dar cum poti tu sa sustii ca un detinut mai beneficiaza de drepturile omului, atata timp cat el a incalcat drepturile altui om? Ala care fura, violeaza, ucide, mai are dreptul sa fie om? Cum se poate ca o asociate non-guvernamentala sa sustina asa ceva? "Asociatie" presupune o adunatura de oameni. Asadar, exista undeva pe lumea asta o adunatura de oameni care cred ca un ucigas trebuie sa primeasca mai multa mancare decat un caine care are o singura vina: s-a nascut pe strada. Nu mi se pare normal.
Eu ridic urmatoarea intrebare: Ce se intampla daca dam aceeasi cantitate de mancare, de aceeasi calitate, unui detinut si unui gardian? Presupunem ca o valoare monetara mai mare cumpara o mancare de o calitate superioara. Calitatea superioara ofera energie in cantitate superioara. Daca detinutii si gardienii au acelasi in-take de energie, nu credeti ca e un dezechilibru? Detinutul nu depune nici un efort. In afara de mancat, dormit, relaxare, poate niste exercitii fizice pentru dezvoltare masa musculara, nu face nimic. In schimb, gardianul are viata sociala. Vine la munca, sta cu ochii beliti toata ziua si cu atentia in paispe', consuma energie. La plecare si la venire mai face si o naveta care ii mananca energie, acasa familia presupune responsabilitati care mananca energie. Toate actiunile lui dintr-o zi mananca energie. A doua zi, cand vine la munca fara energie si se regaseste intr-un raport de 10 gardieni obositi intr-o curte plina de detinuti odihniti si plini de energie, nu e cam periculos? Poate ar fi bine sa egalam ratiile de mancare pentru detinuti si ong-istii care ii sustin, si sa lasam oile paznici la tarcul de lupi, sa vedem daca mai ridica in slavi drepturile detinutilor.
In alta ordine de idei... eu am o alta propunere. Ca sa economisim toate aceste cheltuieli de la bugetul de stat, nu mai bine omoram toti detinutii, ii bagam la masina de tocat si-i facem mancare pentru caini? In felul asta nu mai dam mancare nici la detinuti, economisim 3 lei. Nu mai dam de mancare nici la caini fiindca au carne moca de la detinuti, economisim 10 lei. Si nici gardienii nu mai au ce pazi. Economisim alti 24 de lei. Logic, nu?
La un calcul simplu folosind valorile din 2010, 28000 detinuti inseamana economie de 84000 lei/zi, SNLP are 8000 de membri, asadar o economie de 192000 lei/zi. Nu am gasit un numar total de canini gazduiti in adaposturile din Romania, dar Bucurestiul are un total de 2500 de locuri. Asadar, o economie de 25000 lei/zi. In total, se economisesc aproximativ 300000 lei pe zi. Cate cornuri si cat lapte se poate cumpara pentru sistemul educational din Romanaia? Cate seringi putem lua pentru sistemul medical?
Dar de ce-am facem asta? In schimb, noi suntem preocupati de bunastarea puscariasilor.
Sa nu cumva sa isi rupa vreo unghiuta delicatii nostri detinuti in timp ce desprind carnita de pe oscioare.

marți, 21 iunie 2011

Intre timp... in restul lumii

Am scris in trecut despre aberatiile petrecute in Romania. Astazi m-am gandit sa arunc o privire si prin ograda vecinilor. Am ajuns la concluzia ca nu numai romanii sunt scursura umanitatii, ci intreaga specie se duce spre extinctie cu pasi din ce in ce mai grabiti. Ce-i drept, am vazut si lucruri frumoase.
De exemplu, daca reusim sa supravietuim pana la punerea in practica la scara larga, intr-un viitor foarte apropiat vom avea masini electrice la preturi rezonabile. Niste baieti de la MIT au conceput o metoda prin care bateriile masinile electrice vor functiona pe baza de lichid incarcat electric care, dupa consumarea energiei, va putea fi inlocuit exact ca si cum am alimenta cu benzina. Pe de o parte scoatem lichidul consumat din baterie, pe de alta parte bagam un nou lichid incarcat. Ar fi foarte interesanta metoda asta deoarece eu nu ma vad bagand masina in priza in parcarea publica din spatele blocului. Chiar daca ar exista priza in parcare, cine plateste curentul, iar daca il platesc eu, cine imi garanteaza ca numai eu incarc de la priza aia? Sunt mult prea multe intrebari de logistica fara raspuns pana cand vom putea avea masini electrice in viata de zi cu zi. Initiativa baietilor astia este de laudat, in schimb mai avem de asteptat macar 18 luni pana vom putea vedea un prototip functional.
Dar cum fiecare padure are uscaciunile ei, parintii unei fetite din Olanda propuneau relatii sexuale cu aceasta pentru a rambursa unui credit. Nu stiu exact cum s-au petrecut lucrurile la ei, dar indivizii au fost arestati si pedepsiti corespunzator. In schimb, imi imaginez cum ar decurge discutia intr-o banca romaneasca:

Gheorghe Ţăranul: -Bună zîua.
Consilier Credite: -Bună ziua. Cu ce vă pot ajuta?
GŢ: -Ştii dom’le dragă, io am o problemâ. Ni-o murit vaca şî nu mai am lapti sâ vând şî sî vă plătesc televizoru’.
CC: -Să înţeleg, stimabile, că dumneavoastră aveţi un credit de nevoi personale pe care nu-l mai puteţi rambursa şi aţi venit să negociaţi o posibilă eşalonare a datoriei?
GŢ: -Apăi dom’le dragă, eu nu ştiu ci zîci mata acolo, io am vinit sî vă zîc ca nu mai am bani să-ţ dau şî să-ţ propun un târg.
CC: -Da stimabile, exact asta am spus şi eu. Vă ascult!
GŢ: -Apăi Catinca, fata me ce mare, o ajuns la varsta măritişului. Da’ nu-i arde di maritat. Zâci că-i emanciopatâ şî cî vre sî cunoascâ mai mulţi handralăi înainti de-a sî potoli. Şî cum îi ea aşa bolnavâ di emanciopare m-am gândit sî ţ-o aduc aici sî-ţ pleteascâ banii matali.
CC: -Stimabile! Asa ceva este ireprobabil. Este inadmisibil. Incorigibil. Cum puteţi concepe măcar aşa ceva?
GŢ: -Da ci-are, măi flăcău? Ioti aici o pozâ di când am fost la mari sî vezi că-i fatâ frumoasâ.
CC: -Nu concep, stimabile. Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Nu puteţi plăti cu fata datoria către bancă.
GŢ: -Ghini. Dacâ fata nu-i datoari, atunci ţ-o dau pi soacrâ-mea. Câ ea îi trecutâ girant la patalamaua aia di ni-ai dat-o cand ni-am luat televizoru’.

In alta ordine de idei, in Kuweit, o femeie propune legalizarea sclaviei sexuale. Mai exact, propune cumpararea prizonierelor de razboi din tarile aflate in conflict armat si vinderea lor catre barbatii casatoriti pentru a preveni adulterul. Treaba asta ridica o serie de intrebari. In primul rand, se returneaza costul cand se termina razboiul in tara de origine si trebuie eliberati prizonierii? E un fel de leasing operational? Se plateste casco? Au vreo indatorire posesorii de sclavi fata de integritatea fizica a sclavilor? Poti sa imprumuti sclava si la prieteni? Poti sa taxezi prietenii? Cu alte cuvinte, poti deschide bordel de sclavi? Pe langa atributii sexuale, poti pune sclava si la cratita? Sau la matura? Sau la ridicat piramide? O poti cumpara mai ieftin si vinde mai scump? Poti face bisnita cu ele? Se vand la bucata? Sau la kilogram? Pot sa iau doar partea de jos? Ca aia ma intereseaza! Si nu in ultimul rand, cand ma plictisesc de ea, e vreun centru de returnat sclavi? Poate o duc la Kaufland, ca pe baterii uzate.
Dupa stirea cu legalizarea sclaviei, o universitate din Viena a anuntat descoperirea remediului impotriva sinuciderii: litiul. Nu de alta, dar sa nu cumva sa-i treaca prin minte sclavei sa-ti strice investitia. La aflarea vestii, statul roman a dispus infiintarea unei comisii speciale de ancheta pentru cautarea zacamintelor de litiu pe teritoriul Romaniei.

Culmea ghinionului in Columbia, cand un jurnalist a scapat cu viata datorita faptului ca, dupa ce a fost batut si stropit cu benzina, atacatorii nu au avut un chibrit uscat cu care sa-i dea foc. Treaba asta mi-a adus aminte de o melodie de-a lui Ombladon:

joi, 16 iunie 2011

Voi pe cine mai omorati in timpul liber?

Acest articol este destinat celor care stiu ca timpul liber este un lux si nu un drept. Am tinut sa fac aceasta precizare inca de la inceput fiindca in Romania timpul liber a devenit pentru multi un drept pe care ti-l da statul. Da. Imprumuti niste bani pentru o spaga la doctori, scoti ceferticatu’ medical si te prezinti la ghiseul statului cu patalamaua la mana sau cu jalba-n protap sa-ti ceri dreptul de a sta degeaba pe banii statului sub umbrela viu colorata pe care scrie “asistat social”. Acestei categorii de oameni nu-i este adresat articolul fiindca depre ei este vorba.
Prea mult timp liber duce la plictiseala. Plictiseala duce la inovatie. Sau, cel putin, asa reiese din actiunile unor membri mai dubiosi ai societatii in care traim. De exemplu, in Galati o femeie a fost impuscata in plina strada de niste indivizi aflati intr-o masina doar pentru distractie. Pai stai frate ca stiu si eu sa ma distrez asa, imi scot permis de port arma ca e la moda si imi cumpar de la racheti un agheu si cand iti vad masina pe strada mai arunc cu cate o rachetica in tine. Just for fun. Dupa aia “ne radem” cu totii de gluma buna pe care am facut-o si mergem la terasa din colt sa lingem o bere.
Dar ce facem daca nu avem bani sa cumparam arma sau sa scoatem permisul de port-arma? Pai nu-i nimic. Facem copii. Nu pentru imensa bucurie pe care ti-o aduce un copil, ci ca sa avem ce viola. Cel putin asa ne invata un buzoian care si-a violat fetele, a facut puscarie pe banii nostri, a iesit conditionat si le-a mai violat odata. Nu de alta, dar se plictisea teribil. Acum mai face o perioada de puscarie, tot pe banii nostri si iese iar peste cativa ani ca-i e dor de copii. Partea nasoala e ca in timpul asta fetele imbatranesc si el cauta prospatura. Nu-i nimic. Poate ramane macar una dintre ele bortoasa. Tura viitoare se ocupa de nepoate.
Si revin la capitolul “de ce ne mai arata vecinii cu degetul”. Niste romani de-ai nostri, ma scuzati, RRomani de-ai nostri se plictiseau prin Milano, cand le-a venit geniala idee de a fura o masina, de a fugi de politie cu urmariri ca-n filme si de a omora un italian care a avut nenorocul sa le iasa in cale. Tot din plictiseala, tot ei, cu ceva timp mai inainte, dadusera o sparegere la un bar din zona in care locuiau. Nu de alta, dar ramasesera fara tigari si voiau sa-si incerce norocul la loto. Partea comica este ca tiganii sunt minori si nu patesc nimic. In cel mai rau caz ni-i trimite inapoi acasa. Noi ii primim cu bratele deschise si, fiind saracii ca vai de ei, ii bagam sub aceeasi umbrela de asistat social si le mai platim si cursuri de “reintegrare in societate”.
In concluzie, eu chiar sunt curios: Voi pe cine mai omorati in timpul liber?

miercuri, 15 iunie 2011

In asteptarea masinilor zburatoare

Toata lumea stie ca Romania ar fi o tara de tzaspe ori mai bogata daca ar avea infrastructura. Drumurile noaste toate sunt si vor fi, in opinia mea, impracticabile inca multa vreme. E destul de evident ca statul nu are bani pentru a face ceva in privinta asta deoarece guvernul este prea ocupat sa umfle burti cu shaworma la reducere. Dar daca nu le putem face mai bune, macar sa conservam ce avem.
Pentru a putea conserva putinul care este, trebuie in primul rand sa identificam cauzele degradarii si sa le eliminam. Toti le stim pe cele consacrate: intemperii, anotimpuri, schimbari de temperatura si alte fenomene care se intalnesc numai in Romania, fiindca vecinii se pare ca n-au probleme cu influenta climei atata timp cat au sosele ca-n palma. Pe langa acestea, sunt cateva care mie mi se par irationale.
Un prim exemplu ar fi prezenta vehiculelor cu tractiune balegoasa pe drumuri europene. In judetul Vaslui, carutele sunt principala cauza a accidentelor rutiere. Imi aduc aminte ca acum vreo 3-4 ani veneam dinspre Tulcea spre Galati printr-un sat al carui nume nu mi-l amintesc. In fata mea, o caruta. Drumul liber, fara linie continua, semnalizez depasirea, trec pe contrasens, cand sunt aproape de caruta meseriasul de la haturi decide brusc ca i s-a terminat plimbarea si da sa faca o intoarcere de 180 de grade, dintr-o miscare. Bineinteles ca a urmat o frana puternica si m-am oprit la 2 metri de calul care ma privea speriat. Oare cand o sa renuntam la carute si cai si o sa trecem la mijloace agrare moderne si performante? S-a inventat tractorul, oameni buni. E drept, costa mai mult investitia initiala, dar costurile se amortizeaza in timp. Sau e mai sic cand scoti mandruta la plimbare cu caruta sau cand parchezi bolidul in fata caminului cultural si te lauzi ca ti-ai tras jante de aliaj si potcoave cromate de nspe tzoli. Ma gandesc si la faptul ca Viena e foarte norocoasa ca e la o distanta asa mare de Romania si calul nu merge bagat in sacosa de rafie la bagaje de mana pentru ca, altfel, toti consumatorii de lebede ar fi iesit la vanatoare calare.
Ca tot veni vorba de regnul animal, subspecia ciorditori, o alta cauza a starii drumurilor este lipsa indicatoarelor. Nu lipsesc ele chiar cu desavarsire, dar au grija prietenii nostri colorati de asta. Intre Timisoara si Arad au disparut stalpii de sustinere pentru 20 de indicatoare rutiere. Indicatoarele propriu-zise au fost lasate pe marginea drumului, dar, nefiind la vedere, sunt ca si inexistente. A doua zi, la primariile celor doua localitati, s-au depus sute de CV-uri ale unor indivizi care voiau postul de sustinator de indicator auto. Proba eliminatorie consta in inaltimea minima de 1.20 m. Astfel, oamenii fac bani si din urma vanzarii fierului vechi, si din slujbele cinstite puse la dispozitie de catre statul roman.
Apropo de statul roman. Dat fiind faptul ca toti se plang ca nu avem drumuri, inclusiv eu, superlegiuitorii nostri ne-au auzit plangerile si au relizat ca au mai gasit o sursa de venituri la bugetul de stat. Au vazut in teancul de facturi ca se duc o groaza de bani pentru repararea drumurilor. Pai daca oamenii spun ca nu sunt drumuri, ei ce repara? Si uite asa au scos o lege prin care sa interzica plombarea strazilor. Logic, nu?

Marsul tarfelor, taraturilor si al altor nevertebrate

Un articol din presa mi-a adus aminte recent despre drepturile femeilor. Care drept? Dreptul la libera alegere asupra partilor din corp expuse vazului celorlalti. “Marsul tarfelor” este denumirea manifestatiilor petrecute recent in mai multe orase de pe glob, manifestatii pornite din afirmatia unui ofiter al legii cum ca femeile poarta o parte din vina violului daca se imbraca provocator. Pe de o parte, ofiterul avea dreptate cand spunea ca punerea la vedere a zonelor pudice creste riscul de a atrage atentia unor persoane mai dubioase. Pe de alta parte, femeile au dreptate cand spun ca au dreptul sa se imbrace cum vor.
Adevarul, ca de obicei, e undeva la mijloc. Sunt curios daca in lumea araba, acolo unde femeile sunt imbracate in saci si stau cu fulare pe fata mereu, exista o rata a violurilor mai redusa decat in regiunile lumii considerate mai libertine. Nu cred ca psihopatii sunt influentati de haine sau, mai bine zis, de lipsa lor. Nebunului cand i s-a pus pata, singurul criteriu pentru care te alege ca tinta a violului este ca ai fost la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Pur si simplu, ghinion. Totodata sunt curios cat de indecent se imbraca babele violate care tot apar prin presa si cat de mult l-a atras baticul babei pe Viorel.
Nu pot nega si faptul ca goliciunea manifestata de sexul frumos in ziua de azi poate fi dusa la extrem. Atata timp cat televizorul indobitoceste si nu vezi decat pitipoance pe tocuri de 20 de centimetri invelite in materiale cu suprafata mai redusa decat batista, cu ate infipte in locuri in care nici patentul nu mai ajunge, doua lucruri devin inevitabile: primul e acela ca maimutele fara minte nu stiu decat sa imite si o sa vezi peste tot prin jurul tau numai ate infpte si franturi de batiste, iar al doilea lucru este acela ca gorilele fara minte vor merge pe strada cu frana de mana trasa. Mai devreme sau mai tarziu inevitabilul se produce si masculul nu isi mai poate infrana pofta animalica, pune mana pe bata ca stra... stra... stra...mosul lui cunoscut si sub numele de Neandertal, da una in cap maimutei si isi rezolva problema. Iar ea, nevinovata, se duce sa faca manifestatie cum ca e dreptul ei sa mearga pe strada invelita intr-o coaja de banana.
Cel mai probabil, natura o sa gaseasca rezolvarea ca si pana acum si se va ajunge la un echilibru. Acel echilibru intre invelisul femelelor si nivelul hormonal al masculilor, astfel incat numarul cazurilor de viol sa ramana la un minim acceptabil. Orice inclinare a balantei in acest echilibru naste manifestatii. Ori manifestatii ale femelelor ca vor sa umble goale fara pericolul violului, ori manifestatii ale masculilor ca vor doze de bromura pentru a face fata avalansei de coji de banane.

vineri, 10 iunie 2011

Pizza Rita si conceptele comuniste

Aseara am mers impreuna cu un prieten sa bem o bere. Era o ora cam inaintata, dar la terasa de la Pizza Rita din Alexandru era inca deschis. Ne-am asezat la o masa, am aprins tigarile si am asteptat. Dupa 2 minute apare chelnerul, ne ia comanda si ne aduce berile. Toate bune si frumoase. La 11:45 vine o chelnerita sa ne intrebe daca mai vrem ceva fiindca e ultima comanda. Mai comandam o bere si ne vedem linistiti de discutie. La 11:48 vine iar chelnerul si ne ia banii. Ne-am vazut in continuare de taclale pana cand... pe la 00:10 apare o persoana cam dubioasa:

El: Ma scuzati. Am inchis de la doisprezece.
Eu: Terminam tigarile si mergem.
El: Puteti sa fumati si pe drum.
Eu: Da, multumim pentru indicatii si fiti sigur ca nu mai calcam pe aici.
El: Problema voastra.
Eu: Nu e a noastra. E a patronilor.
In timp ce ieseam:
Eu: Ce s-a intamplat cu “Clientul nostru, stapanul nostru”?
El: Aia e mentalitate comunista. Acuma e “Clientul nostru, colegul nostru”!
Eu: Nu atat timp cat eu platesc.
Si-am plecat.

Nu stiu cine e personajul cu care am conversat fiindca nu a avut bunavointa sa se prezinte. Oricum este irelevant. Mai mult, eu stiu ca n-am facut o consumatie extraordinara si ca nu voia sa stea dupa fundul nostru. Dar, atata timp cat m-ai informat ca este inchis si te-am anuntat ca plec, nu mai poti astepta 4-5 minute ca sa-mi termin tigara inainte de a iesi din bodega? Si nu! Nu e civilizat sa fumezi pe drum.
Chiar nu e problema mea faptul ca nu mai calc in spelunca ta. E problema conducerii. Daca nu poti astepta 5 minute ca sa ies din bar dupa ce m-ai anuntat ca ai inchis inseamna ca iti tratezi clientii cu fundul. Daca nu esti in stare sa pastrezi clientela, cum naiba vrei sa faci bani? Cat crezi ca dureaza pana cand vor vedea si restul clientilor nivelul serviciilor oferite? Sau publicul tinta caruia i se adreseaza “bomba” ta este format din pietarii din Alexandru care injura ca la usa cortului si trebuie sa-i injuri la fel doar ca sa te inteleaga? Daca e asa, pune domnule pe usa un semn prin care sa anunti ca media IQ-ului din interorul barului este de maxim 60 si n-o sa intru ca sa nu-ti cresc media si sa-ti stric statistica.
Cat despre “Clientul nostru, colegul nostru!” si comunism, stimatul domn da dovada de o incultura crasa si lipsa celor mai elementare notiuni de politica si economie. Capitalismul este bazat pe libertatea pietei. Libertatea pietei duce la competite pe piata. Pentru a fi competitiv trebuie sa atragi si sa pastrezi clientii. Pentru asta trebuie sa le oferi serviciile de care au nevoie. Altfel ii pierzi. Asta duce invariabil catre “Clientul nostru, stapanul nostru!” Comunismul, pe de alta parte, presupune egalitatea intre oameni si stabilirea proletariatului ca unica patura sociala. Nu suna a “Clientul nostru, colegul nostru!”, tovarase?

marți, 7 iunie 2011

Intre timp... in Romania

Din categoria stirilor “Sportul fara varsta”, intr-un azil de batrani din Galati, pensionarii s-au luat la bataie (la propriu) deoarece unii vroiau sa stea cu usa deschisa, iar ceilalti nu. In urma altercatiei, un barbat de 76 de ani a ajuns sa fie internat la Spitalul de Urgente Galati. Se mai mentioneaza faptul ca acesta nu este primul episod de acest gen.
Eu inteleg ca unul din efectele batranetii este acela ca dai in mintea copiilor, dar consider ca se merge prea departe. E foarte probabil ca in viitorul apropiat sa se organizeze meciuri de box in toata regula. Regulamentul, totusi, trebuie adaptat. Rundele ar trebui sa fie mai lungi pentru ca adversarii fac ceva mai mult timp din coltul ringului pana la centru ca sa ajunga sa se bata, costumele de baie ale pensionarelor care anunta runda urmatoare trebuie sa fie formate din cojoc si gogosari, astfel incat sa nu cauzeze orbire instantanee spectatorilor, gongul se start si stop al reprizei trebuie inlocuit cu sirene de politie pentru a fi siguri ca adversarii se conformeaza si dupa ce au primit o lovitura in aparatul auditiv, pentru cei dependenti de scaune cu rotile trebuie introduse reguli referitoare la loviturile in spite si, de asemenea, norme de conformitate pentru cauciucurile de la roti si asa mai departe. Din banii incasati de la spectatori vor fi platite spitalizarile si, de asemenea, traineri pentru meciurile viitoare. Le urez succes si celor de la Federatia Romana de Box in stabilirea criteriilor de incadrare pentru categoria “pensionarii de azi, cernoziomul de maine”.

Din categoria “Ce-a mai ramas de furat”, niste hoti au furat calea ferata dintre statiile Branesti si Fundulea. Imi imaginez ca hotia a progresat de la rangul de arta la rangul de profesie. Altfel nu imi pot imagina cum, peste noapte, niste hoti pot fura o bucata considerabila de cale ferata. Trebuie sa fi avut un plan de proiect, un project manager, mai multi team leaderi si o echipa numeroasa. Project manager-ul supraveghea procesul, team leaderii dadeau indicatii, unele echipe desurubau calea ferata, alta echipa era cu transportul si aliniau masinile astfel incat echipele de hamali sa incarce sinele in masini, mai repede decat se schimba rotile la Formula 1. Cu asa organizare, mai ca as chema pe baieti sa administreze operatiunile de la CET Iasi fiindca actualii manageri nu fac fata deloc.

Din categoria "BCR Open Divorces", in finala turnelui de tenis a ajuns Monica Columbeanu, avandu-l in fata pe Irinel Columbeanu. Meciul este inca in desfasurare, favorit al titlului fiind Irinel care a mai castigat un set , reusind sa treaca mingea peste fileu, pe partea sa de teren, pardon, sa o treaca pe Irina peste gardul de la Izvorani, pe partea sa mosie. Baietii de mingi ai celor doi, numiti conspirativ avocati, se lupta din greu pentru a fi primii care ajung la mingea scapata uneori din brate de cei doi. Echipele medicale stau la marginea terenului, nu pentru a-i ajuta pe cei doi concurenti, ci pentru a oferi prim ajutor spectatorilor membri ai presei de scandal care sunt in pericol de a face intindere la gat de la atata urmarit de mingi. Restul spectatorilor fac declaratii injurioase la adresa concurentilor, iar fortele de ordine ignora complet acest comportament pe motivul "Asa-i in fotbal!".

Din categoria "Pentru ce ne mai arata cu degetul strainii", Econtext.ro a realizat un clasament privind valoarea salariului minim din statele blocului comunitar, iar Romania s-a clasat pe a doua pozitie, de la coada. Guvernul Romaniei, suparat pe faptul ca nici aici nu suntem primii a decis micsorarea salariului minim din Romania la 1 leu. Aceasta decizie a fost luata deoarece valoarea de 0 lei pentru salariul minim ne-ar fi descalificat din competitie. Ca urmare a acestei decizii, guvernul Bulgariei a decis stabilirea salariului lor minim la o leva si devalorizarea monedei lor nationale pentru a fi mai mica decat leul. In momentul de fata, o leva = 2.1241 lei. Guvernul bulgar estimeaza ca in decursul a doua luni vor reusi sa scada leva sub valoarea leului. Oficialii romani isi fac griji suplimentare deoarece in august se intorc muncitorii romani din strainatate si infuzia de euro va face sa creasca leul, neputand astfel sa ne mentinem competitivi fata de bulgari.

Trebuie inteles faptul ca acest articol este doar un pamflet. Orice asemanare cu persoane reale ale caror nume au fost mentionate este pur intamplatoare.

luni, 6 iunie 2011

Reprezentanta Cartier in Iasi


Ieri am descoperit ca in Iasi s-a deschis o reprezentanta a vestitei companii producatorare de bijuterii si ceasuri Cartier. E foarte interesant modelul de business al acestei firme deoarece sediul din Iasi e ascuns intre blocuri, in cartierul Alexandru cel Bun. In restul Europei, Cartier vinde bijuterii si ceasuri la preturi exorbitante. In Romania... le cumpara. Reprezentanta gasita de mine e un amanet care are nume identic si fontul folosit pentru logo e aproape identic celor originale, de la firma mama.

Pe de o parte, nu pot sa nu ma bucur cand ma gandesc la faptul ca toti europenii poarta bijuterii de lux achizitionate de la saracii romani. Pe de alta parte, e posibil ca cineva sa avertizeze firma mama despre furtul de logo si nume "made in Romania" si sa trimita un comando de avocati care sa ceara despagubiri pentru prejudicii de imagine cat toata valoarea cartierului Alexandru cel Bun. Desi, tot ei ar putea considera ca nu e nici un prejudiciu de imagine adus, atata timp cat e foarte probabil ca oamenii din Alexandru sa nu cunoasca brandul Cartier si nici nu baga in seama numele amanetului cand trec pe langa el. Poate, cel mult, vreun pensionar intrebat de locatia sediului Cartier te va indruma catre Centrul de Cartier al Primariei Iasi.

vineri, 3 iunie 2011

Mandria speciei umane

Recent mi-am adus aminte de un site al carui continut ma facea sa rad cu lacrimi anul trecut. Este vorba despre Darwin Awards. Pentru cei care nu stiu, respectivul site aduna povesti despre cele mai ciudate morti din accidente prostesti si le premiaza pe cele mai bizare. In fiecare an este alcatuit un top al anului trecut. Motivul pentru care se numeste Darwin Awards este acela ca premiantii sunt atat de prosti, incat isi provoaca singuri decesul.
Prin moartea specimenelor proaste dintr-o specie, specimenele ramase sunt mai destepte, iar copiii nascuti in acea specie sunt mai destepti si, in acest fel, specia evolueaza. Asadar, conditiile pentru a putea castiga un premiu sunt doua: prima e ca participantul sa nu aiba copii, iar a doua este ca participantul sa-si fi provocat singur moartea. Stiu ca suntem in iunie, dar eu abia acum mi-am adus aminte de situl respectiv si am vazut topul anului trecut.
In anul 2010, pe locul 5 in top apare un roman. Este vorba de un brailean care a avut parte de un accident cel putin ciudat. De ce spun asta: stiti instrumentele alea improvizate de la tara in care unui bustean i se ataseaza doua bucati inalte din lemn si se foloseste la tasarea solului? Tatal respectivului brailean a gasit acum 40 de ani un proiectil de tun neexplodat si in imensa lui inteligenta i-a sudat un brat metalic mai inalt si l-a folosit la tasat pamantul de atunci pana anul trecut. In 2010 bratul metalic s-a desprins de obuz, iar braileanul nostru s-a gandit sa-l resudeze. Numai ca el nu a mai avut norocul tatalui si proiectilul a explodat, omorandu-l pe eroul nostru.
Intrebarea mea este: cat de prost trebuie sa fii sa concepi sudarea unui proiectil de tun? Ba mai mult, sa mai si dai cu el de pamant timp de 40 de ani. Initial, nu am crezut povestea. Asa ca am cautat-o pe siturile romanesti. Se pare ca e adevarata. Ce alte dovezi de prostie vor mai aduce pe viitor romanii nostri? Poate gargara cu verde de paris pentru improspatarea respiratiei sau baia cu acid sulfuric pentru exfoliere si tonifiere a pielii.