Tot un drac - logo

marți, 31 mai 2011

Despre Obama si jurnalismul de 2 bani

Sincer sa fiu, nu sunt jurnalist. Asta inseamna ca nu sunt producator de continut jurnalistic. Dar sunt un mare consumator al acestui continut si ma doare cand vad cat de mult a coborat standardul jurnalismului romanesc si cum continua aceasta depreciere. Si cand spun acest lucru, nu ma refer la greseli gramaticale, dezacorduri sau alte nimicuri care sunt rezultate ale neatentiei jurnalistilor, desi chiar acest lucru spune multe despre calitatea continutului. Nu. Eu ma refer la continutul propriu-zis, la relatarea evenimentelor curente si metodele de alegere a subiectelor pe baza carora se creaza continut.
Articolul din Wikipedia legat de stire este destul de stufos si prezinta o succesiune de atribute pe care o stire trebuie sa le aiba. Bineinteles ca jurnalismul este o afacere si, ca orice alta afacere, trebuie sa produca bani. Asadar jurnalismul este afacerea de a produce bani din stiri. Si bineinteles, ca la orice alta afacere, trebuie sa cunosti publicul tinta, consumatorul produsului afacerii tale, consumatorul de stiri. Din toate astea plus stirea de la care a plecat articolul rezulta ca romanii sunt prosti. Si de ce spun asta: Hotnews are in spate un grup de oameni bine pregatiti care analizeaza permanent publicul tinta si aduc stiri despre subiecte care prezinta cel mai ridicat nivel de interes pentru acest public. Daca Hotnews a considerat ca stirea anterioara aduce profit si merge vanduta, inseamna ca exista public pentru asa ceva. Iar daca exista public interesat de faptul ca Obama a gresit data cand a semnat intr-o carte de oaspeti, inseamna ca publicul respectiv este prost. Ba mai mult, in curand o sa vedem stiri despre faptul ca Sarkozy nu s-a spalat pe maini cand a iesit de la toaleta, ca Basescu a furat o bomboana de pe coliva de pe la vreo pomana, ca Zapatero a falsat la cantarea imnului national sau ca printul William s-a prezentat in public cu un muc la nas. Toate acestea denota o lipsa crasa de interes a publicului fata de ceea ce satisface cu adevarat o stire: nevoia de cunoastere.
Din toate evenimentele din 25 mai 2011, stirea mentionata anterior a avut intaietate. Asta inseamna ca programele caritabile sau educatia prescolarilor nu au nici o valoare in ochii romanilor. Totusi eu sunt curios daca asta chiar reflecta realitatea din piata consumatorilor de presa sau doar lipsa de interes a jurnalistilor Hotnews. Prefer sa cred ca romanii vor sa cunoasca lucruri relevante pentru ei si nu mondenitati ieftine preluate de jurnalisti incompetenti. Si faptul ca pagina articolului in cauza are doar 20 de “Like”-uri Facebook reflecta lipsa de interes pentru subiecte de genul asta.
Atunci, cum a ajuns stirea asta pe site? Daca publicul nu e prost, inseamna ca Hotnews a facut o greseala. Ori a dat cu virgula la analiza pietei, ori jurnalistul a ignorat complet directia impusa de superiori.
Tot pe Hotnews era prezentata o alta stire care spunea ca Google isi modifica algoritmii de evaluare a paginilor web astfel incat siturile cu un continut slab sa apara la coada rezultatelor cautarilor. Eu consider ca ar trebui sa mearga mai departe si sa nu depuncteze situl pentru un numar x de jurnalisti slabi, ci sa analizeze cine este autorul continutului si sa creeze punctaje de credibilitate pentru fiecare in parte. In felul asta Vlad Barza ar avea un punctaj mai mare pentru ca prezinta subiecte de interes iar “A.N.”, autorul stirii despre Obama, sa fie depunctat. Poate daca A.N. ar fi citit articolul lui Vlad Barza, nu ar mai fi publicat continut “slab”.
Din punctul de vedere al unui jurnalist, aceasta discutie este mult mai ampla. Eu, in calitate de cititor, nu-mi doresc altceva decat sa vad continut pertinent.

joi, 26 mai 2011

Taxa pe prostie

In ultima perioada am vazut tot mai frecvent in presa articole depre taxa de poluare. Dupa ce reprezentantii UE au zis ca aceasta taxa ar fi ilegala, superlegiuitorii Romaniei au facut un mare brainstorming pe tema: “Cum ii zicem acuma?” Sunt constienti ca nu au voie sa diminueze veniturile la bugetul de stat asa ca nu pot renunta la acea taxa. Singura solutie este s-o redenumeasca si s-o “imbunatateasca”. Si in urma brainstormingului au iesit urmatoarele propuneri:
-impunerea taxei auto la prima vanzare a masinilor intrate in tara inainte de 1 iulie 2008
-transformarea taxei de poluare intr-o taxa platibila anual si impusa tuturor proprietarilor de autovehicule

Sa analizam putin taxa de poluare. Motivul pentru care aceasta se plateste este ca masinile polueaza. Privind dintr-o alta perspectiva, orice proprietar are voie sa impuna o taxa pe ceea ce-i apartine si furnizeaza altora. De exemplu, la hotel platesti o taxa pentru ca inchiriezi o camera. Daca produci pagube in respectivul spatiu e alta taxa. La fel si statul roman ne cere noua, posesorilor de masini, taxa pentru ca producem pagube aerului. Dar asta implica faptul ca statul e proprietar peste aer.
Plecand de la aceasta premiza, putem sugera statului o multitudine de noi taxe bazate pe cel mai mare produs al tarii: aerul. Astfel, orice factor ce modifica structura chimica a aerului poate fi taxat fiindca se considera deteriorare.

Eu propun urmatoarele taxe:
1. Taxa pe tras vanturi. Compozitia chimica a eliminarii gazoase din organism dauneaza grav aerului statului si atunci merge taxata. Ce-i drept, metodele de contorizare pot fi cam incomode, dar toti luptam pentru binele comun si o sa le acceptam.
2. Taxa pe respiratie. Dioxidul de carbon din aerul expirat este in mult mai mare procentaj fata de concentratia din aerul statului. Asta polueaza. Asadar punem taxa pe respiratie, bineinteles raportata la capacitatea plamanilor fiecaruia.
3. Taxa pe plante. Toti stiu ca prin fotosinteza planta consuma dioxid de carbon si produce oxigen. Cum e posibil sa produci oxigen in cantitate mai mare decat standardul aerului statului? Trebuie taxat. Imaginati-va cati bani s-ar aduce la buget de la toate plantele din balcoane. Chiar mai mult, daca aerul e al statului, si soarele e tot al statului, sau cel putin un procent din suprafata soarelui, conform distribuirii tuturor statelor de pe glob. Iar daca soarele e al statului, prin fotosinteza se foloseste lumina si merge taxata si aia. Dar e cu totul alta discutie taxa pe soare.
4. Taxa pe lacuri. Toate lacurile proprietate privata trebuie taxate deoarece modifica, prin producerea vaporilor de apa, compozitia chimica a aerului.
5. Taxa pe animale. Animalele respira si ele. Esti proprietar de ferma, te taxam de nu te vezi. Cum sa-ti permiti sa folosesti aerul statului fara sa platesti?

Si idei de taxare sunt destule. Dar sa privim mai atent implicatiile economice ale acestor taxe. Vor fi importuri de aer la punga sau bidoane de plastic din state care taxeaza aerul mai putin, vor fi exporturi catre statele in care aerul e mai scump, vor fi ambalaje de captat vanturile trase si duse pe teritorul altor tari in care taxa e mai mica sau inexistenta, vor fi create ecosisteme in clopote de sticla in care plantele sa traiasca fara sa interactioneze cu aerul statului, vor fi operatii de extirpare a unui plaman pentru reducerea taxei pe respiratie, si asa mai departe. Toate aceste aspecte creeaza locuri de munca. Asadar, economia tarii va creste exponential si vom depasi China sau America in cativa ani. Asta daca nu ne plagiaza si ele taxele.

Edit: Se pare ca si la asta ne-au luat-o altii inainte: "În 2003, Guvernul Noii Zeelande a propus chiar şi instituirea unei „taxe pe flatulaţie”, care nu a fost însă adoptată din cauza pro­tes­telor opiniei publice." (sursa)

miercuri, 18 mai 2011

Perla Kebap si lumea ingredintelor secrete

Sambata noaptea, pe la 12:30, revenind tarziu dintr-o vizita la niste prieteni, mi s-a facut foame. Am incercat sa-mi amintesc ce localuri sunt deschise non-stop in Iasi. Singurele pe care mi le-am amintit au fost Moulin Rouge si McDonalds. Dat fiind faptul ca pe la Moulin Rouge nu am mai trecut de cativa ani si nici nu aveam rabdarea necesara pentru a astepta pregatirea mancarii, am mers pe varianta fast-food.
Am intrat la McDonalds in parcare pentru a ma indrepta catre drive-in si am observat in fata mea o masina oprita chiar la intrarea in parcare. Intuneric fiind mi-a luat un minut pana am realizat ca masina statea tot la coada pentru drive-in. Era o coada de parca se dadeau burgeri gratis. In cautare de solutii alternative mi-am aruncat privirea vis-a-vis. Acolo era lumina. Tocmai descoperiseam ceea ce avea sa devina experienta serii: Perla Kebap.

Incep sa analizez meniul. In meniu aveau o paleta bogata de feluri de mancare. Problema era ca nu stiam ce comand. Dupa cum puteti vedea si voi, ramane la latitudinea bucatarului ce intra in felurile alea de mancare in afare de lipie si carne. Consider ca ar fi fost normal sa vad un ingredient, ceva, care sa ma ajute sa decid ce vreau. Din punctul meu de vedere, lipia de pui contine lipie, pui, leustean, picioare de musca, hrean si pepene galben, iar lipia de vita contine lipie, vita, cochilii de melc, coji de oua, nuci si sos de boia rosie. Atunci ar fi fost usoara alegerea fiindca imi place pepenele galben, dar nu-mi place boiaua.

Oricum, cele mai sugestive feluri sunt “Bagheta amestec (pui-vita) menu”, care ma duce cu gandul la o paine frantuzeasca plina cu diferite organe de pui sau vita insotita de meniu din greieri pane, si “Ayran”, care, tinand cont de faptul ca se da la volum (200 ml), poate fi lichid sau gazos. Daca e lichid poate fi orice de la soda caustica pana la sange de sobolan, iar daca e gazos poate fi orice de la hidrogen pana la vanturi trase de printesa nigeriana dupa o masa cu buritos.
Un alt lucru care mi-a atras atentia era un anunt lipit pe geam care spunea: “Spre sala cafe-bar numai pentru clientii nostri”. Acuma eu ma gandesc la faptul ca in orice moment eu sunt clientul mai multor companii. Sunt imbracat, deci sunt clientul firmelor producatoare de imbracaminte, sunt curat, deci sunt client RAJAC, am venit cu masina, deci sunt client Dacia, am bani la mine, deci sunt client BNR si mai mult, daca mai am mancare in stomac de la masa de paranz sunt si client Carrefour. Asta inseamna ca eu n-am voie in “sala cafe-bar”? Am sa tin minte ca tura viitoare sa vin in fundul gol, neaspalat, pe jos, fara bani si flamand sa intru in “sala cafe-bar”. Sunt curios daca ma primesc.

Al treilea lucru care m-a impresionat intr-un mod neplacut a fost atitudinea casierei de la primul ghiseu. Eu inteleg ca o deranjeaza programul de lucru non-stop, dar nu este un motiv sa tratezi clientii cu o indiferenta si indignare demna de preotii inchizitiei. Daca nu iti place jobul, schimba-l. Daca nu-l poti schimba, inseamna ca nu esti apta pentru altceva. Si, judecand dupa talentele de vanzator, nici la asta nu te pricepi. Cere patronului sa te trimita la un curs de zambit si unul de amabilitate. I-ar creste vanzarile. Acum, serios vorbind, sa nu faci asta ca te da afara si angajeaza pe cineva care are deja cursurile astea facute.

Ideea e ca m-a facut sa ma simt de parca eu eram sclavul si ea imi facea o favoare ca-mi ia banii. Mancarea mi-au facut-o alti baieti la urmatorul geam, baieti care au fost destul de amabili. Probabil ca ei, fiind in miscare permanenta, erau mai treji decat tanti care dormita pe scaun si noi am avut impertinenta s-o trezim.

marți, 17 mai 2011

Taxa pe betie

Un articol citit recent in presa online descrie taxele destinate pacientilor introduse pentru spitalele din Iasi. Din punctul meu de vedere initiativa este binevenita, mai ales datorita faptului ca aceste taxe sunt directionate numai catre anumite categorii de pacienti.

Astfel, la Spitalul Socola se introduce “taxa pe betie”. Taxa asta reprezinta o taxa suplimentara pe langa decontul de la CAS menita sa sporeasca veniturile spitalului pentru acoperirea cheltuielilor. Taxa este de 30-40 de lei pe zi. Asadar, daca tu stii ca ai o problema cu alcoolul si vrei sa te internezi la spital pentru rezolvarea problemei platesti. Acest fapt e cu doua taisuri.
Partea pozitiva este ca, pentru un non-alcoolic taxa e foarte utila. De ce sa platesc eu ca angajat din salariul meu pentru ca unii nu sunt in stare sa se abtina? De ce sa ma duc in spital si sa stau cu orele la coada in medii insalubre, ca sa fiu vazut de un numar subdimensionat de doctori prost platiti, care folosesc aparatura uzata moral pentru ca fondurile adunate din contributiile salariale sunt directionate catre betivi? Mai mult: mare parte dintre acesti betivi nici nu au un loc de munca la care sa plateasca contributia pentru asigurare medicala, dar sistemul medical din Romania este obligat sa-i suporte din contributiile celor care platesc.
Partea negativa este ca pacientul nu isi poate plati taxa catre spital si, in lipsa unui tratament adecvat pentru depententa de alcool, dependenta se agraveaza, banii se duc pe alcool pana se termina, iar mai apoi, dependenta se cere intretinuta si respectivul ajunge sa talhareasca si sa agreseze, de multe ori fizic, persoane fara vina, pentru a putea procura banii necesari. Agresiunea fizica a acestor victime duce la incapacitatea de munca, diminuarea platilor catre casa de asigurari, casa de asigurari, la randul ei, reduce platile catre spitale si spitalele maresc taxa astfel incat un numar mai mare de alcoolici nu o vor putea plati si vor ajunge sa agreseze la randul lor alti oameni. Si, in felul acesta, se intra intr-o spirala cu tendinta descendenta.
Probabil ca solutia optima ar fi una de compromis. Pacientii cu sanse mari de recuperare, cu un numar redus de internari sa fie tratati gratis, iar pentru ceilalti sa fie aplicate masuri mai drastice. Daca vrei tratament dar tu nu dai dovada de cooperare si ai la activ un numar prea mare de internari in urma carora nu ai manifestat nici o redresare, trebuie sa fii mutat in alta ramura a sistemului de stat si anume inchisoarea. Si asta fiindca tu nu produci pentru societate, ci doar consumi. Daca nu produci, intri la inchisoare, esti privat complet de alcool si esti fortat sa muncesti pentru intretinerea ta in sistem.

A doua taxa despre care se vorbeste in articol este “coplata pentru pacientii cronici”. Pentru acestia, Casa de Asigurari plateste o parte din costurile de spitalizare, iar pentru restul contribuie spitalul. Totodata, o parte din acesti pacienti in stare cronica nu sunt asigurati de Casa de Asigurari. Si pe deasupra, ei primesc si o pensie de handicap in valoare de minim 600 lei. Rudele pacientilor incaseaza pensia, iar spitalului ii revine sarcina de a intretine pacientul. Solutia acestei probleme ar fi o mai buna delimitare intre fondurile care se primesc de la casa de asigurari de sanatate pentru fiecare pacient, calculul exact al costului necesar intretinerii fiecaruia si emiterea de factura catre pacient sau reprezentantul legal al acestuia, in cazul in care boala ii afecteaza judecata pacientului. Astfel, reprezentantii legali sunt obligati sa acopere costurile intretinerii pacientului in spital, iar daca acestia refuza plata, externarea pacientului in grija reprezentantului.

Regret faptul ca in felul acesta se reduce speranta de viata a multor dintre acesti pacienti, dar e un rau necesar pentru redresarea sistemului medical actual. Daca nu spunem stop si de la capat, nu vom putea da o sansa celor care au boli in faze incipiente si care nu le trateaza pentru ca nu au acces la sistemul medical si pentru ca putinele resurse sunt deja alocate pentru pacientii cronici. Scopul sistemului medical ar trebui sa fie prevenirea si tratarea afectiunilor, nu ingrijirea si sustinerea celor cu boli terminale pentru ca familiile lor nu sunt in stare. Nu zic nu, si ei merita alinare. Dar sa nu uitam scopul principal fiindca vom ajunge sa nu vedem padurea din cauza copacilor.

luni, 16 mai 2011

Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte

Am citit o stire care m-a pus pe ganduri. Rezumatul stirii: o femeie a primit o cerere in casatorie din partea unui individ si, fiindca a refuzat, ochii i-au fost arsi cu acid sulfuric de catre individ. La 6 ani dupa, se finalizeaza procesul, iar judecatorii spun ca femeia are dreptul sa-i faca acelasi lucru agresorului conform legii "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte".
Pe de o parte mi se pare complet normala aceasta decizie. Daca individul a fost atat de "neom" incat sa raneasca o alta fiinta pentru ca ego-ul lui de mascul feroce nu suporta refuzul, merita mult mai mult de atat. Pe langa arderea ochilor cu acid sulfuric poate il si sterilizeaza. Ma gandesc ca omul nu merita sa aiba urmasi care i-ar putea mosteni trasaturile. Si steril si orb, tinut restul vietii in puscarie. Daca se dovedesc a fi prea mari costurile cu intretinerea lui, gen mancare si cazare, pentru ca nu poate produce nimic, orb fiind, poate ii aplica chiar pedeapsa capitala. Si astfel mai facem un pas spre utopie, spre societatea perfecta pe care probabil ne-o dorim toti. Ba mai mult, impreuna cu el ii putem lua toti membrii familiei care au ajuns sa ameninte cu moartea pe victime in urma deciziei judecatoresti.
Pe de alta parte ii inteleg si durerea mamei agresorului care a ajuns sa se duca la victima sa o implore sa nu ii raneasca fiul. Dar, atata timp cat ruga vine insotita de o amenintare cu moartea din partea altor rude... nu cred ca are vreun efect.
Cat despre legea "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", in lipsa unor norme de reglementare corespunzatoare e destul de ambigua. De exemplu: cand un hot fura X miliarde de lei, cum putem aplica legea? Recuperam banii furati si dupa, il punem sa plateasca alte X miliarde partii pagubite? Omul ala nu poate strange banii aia in toata viata lui. Il condamnam atunci la munca silnica pentru tot restul vietii?
Alta situatie: Cand un nebun iti violeaza fiica, il convingi sa faca o fata, astepti N ani pana ajunge de aceeasi varsta cu a ta si dupa aia o violezi si tu pe-a lui? De aceea spun ca e destul de ambiguu sa platesti cu aceeasi moneda pentru o fapta reprobabila.
Si daca e sa luam ad literam regula cu "dinte pentru dinte", cati dinti trebuie sa aiba un dentist ca sa-i scoata fiecare client acelasi numar de dinti pe care i-a pierdut la cabinet? :)

luni, 9 mai 2011

Despre utilitatea certificatelor digitale

Vreau sa aduc in discutie un subiect mult vehiculat in ultima perioada: certificate digitale. De ce este atat de interesant subiectul? Pentru ca incepand cu 1 iulie 2011 toate firmele vor fi nevoite sa depuna declaratii electronice. Declaratiile, in format tiparit, erau valabile numai semnate si stampilate de catre reprezentantul legal al firmei. Dat fiind faptul ca ele se vor depune electronic, a aparut necesitatea semnarii acestor declaratii in format digital, care este echivalentul semnaturii si stampilei fizice de pana acum.
Aceasta schimbare in metodologia depunerii declaratiilor catre organele de control si gestiune ale statului este binevenita pentru ca faciliteaza mult procesul existent anterior. Numai ca afirmatia asta ar fi valabila daca procesul de emitere a certificatelor digitale nu ar fi atat de anevoios. Si sa analizam de ce este anevoios acest proces de emitere a certificatelor digitale.

1. Ele nu sunt emise de stat. Asadar, exista o terta entitate, in general juridica, entitate ce emite certificate fiscale. Aceste certificate se cumpara. Deci, din start statul obliga firmele sa plateasa o terta companie pentru emiterea certificatelor. Costul nu e de neglijat, tinand cont ca pentru emiterea unui certificat de catre Digisign (http://www.digisign.ro/ro) pretul e de 46.9 euro fara TVA. De ce nu e in stare statul sa faca o treaba completa si sa se inregistreze ca emitent de certificate?

2. Certificatele digitale sunt emise pentru o persoana, si nu pentru o entitate juridica. Aceasta chestuine este cu doua taisuri. In primul rand, e un lucru bun pentru ca o persoana poate depune declaratii pentru mai multe entitati juridice, dar acest lucru presupune ca persoana trebuie sa mai treaca prin niste proceduri de verificare pentru a dovedi faptul ca este reprezentantul legal al persoanei juridice pentru care se doreste depunerea declaratiilor.

3. Suportul tehnologic. Din cele 3 companii acreditate de catre stat pentru emiterea certificatelor digitale, nici una nu ofera suport pentru linux. Toate au ca cerinta de functionare sistemul de operare Windows. Treaba asta este o discriminare grosolana a unei comunitati de utilizatori care foloseste alt sistem de operare. Acest fapt are doua consecinte logice. Una ar fi cresterea vanzarilor pe segmentul de licente Windows, iar a doua ar fi cresterea pirateriei. Voi care credeti ca e varianta mai probabila? Iar cand BSA-ul vine in control, patronul zice: “Statul m-a obligat sa folosesc Windows. Eu nu voiam si nici nu mi-l permiteam. Vorbiti cu ei!”

4. Ciclicitatea. Sa presupunem ca tot procesul de emitere a certificatlui s-a terminat si eu, persoana fizica, sunt autorizata sa depun declaratii pentru un numar de X firme. Ma bucur enorm ca nu mai stau la cozi ca sa depun declaratiile. Acum le trimit direct de la birou, fara prea multa bataie de cap, folosind tokenul (daca nu l-am uitat acasa sau s-a/l-am stricat). Ma uit in urma la luna aia in care am facut emiterea certificatului si parca a meritat sa fac cate sase documente pentru fiecare din cele X firme ca sa pot depune declaratiile pe net. Dar trece un an si procesul se reia. Cum de ce? Fiindca certificatele au valabilitate de un an, dupa care trebuie reinnoite. Din nou fac acte, din nou platesc (29.9 euro fara TVA). Oare nu cumva am schimbat procesul depunerii declaratiilor lunare cu cel al reinnoirii certificatelor anuale? In loc sa merg lunar cu un brat de declaratii, merg anual cu un brat de dosare de reinoire. Ba mai mult. Am schimbat costurile cheltuielilor de papetarie cu cel al cheltuielilor de reemitere certificat.

Ca sa inchei, e un citat al lui William Shakespeare care descrie perfect situatia:
“Thus bad begins and worse remains behind.”