Tot un drac - logo

marți, 6 decembrie 2011

Cum fu: Rural Plein Air 2

Ieri v-am invitat la vernisaj. Nu ştiu dacă aţi avut ocazia să mergeţi, dar am să vă povestesc ce am văzut. În primul rând, multă lume. Cred că galeriile Dana sunt prea mici pentru a găzdui atâta populaţie. E foarte neplăcut să fii nevoit să dai din coate ca să poţi trece de la o lucrare artistică la alta. Mai ales când, între cele 2 lucrări nu sunt decât doi metri. În al doilea rând, nu am putut să nu remarc faptul că majoritatea celor prezenţi acordau mai multă atenţie pişcoturilor şi vinului decât lucrărilor prezentate.

Nu sunt critic de artă aşa că am să vă vorbesc despre lucrări prin prisma omului simplu. Ca orice om, am văzut lucrări care mi-au plăcut, lucrări care nu mi-au plăcut şi lucrări pe care nu le-am înţeles. Pe cele care nu mi-au plăcut le-am ignorat. Mi se pare normal să ţină de gusturi. Probabil ceea ce mie mi se pare urât poate fi considerat frumos de către alţii, aşa că nu voi vorbi despre ele. La urma urmei, "Beauty is in the eye of the beholder" (Margaret Wolfe Hungerford).

Pe cele care mi-au plăcut le-am fotografiat. Îmi aduc aminte de la un curs de marketing că mintea omului este setată să proceseze informaţia vizuală de la dreapta la stânga, chiar dacă citim de la stânga la dreapta. De aceea toate magazinele mari, Carrefour, Kaufland, Lidl, Metro, Selgros organizează raioanele de la dreapta la stanga, punând cele mai scumpe produse exact la intrare, în partea dreaptă. La fel şi în galerie. Prima lucrare care mi-a plăcut a fost şi prima lucrare din partea dreaptă. Ea aparţine lui Eugen Alupopanu şi prezintă pe o suprafaţă deloc de neglijat etapele tăierii unei oi.


Acum nu ştiu exact de ce mi-a plăcut. Posibil să fi fost datorită faptului că eram proaspăt ieşit de la muncă şi, la foamea pe care o simţeam, ideea unei oi la groapă îmi încânta vilozităţile. Dar ideea destinului şi imaginea sacrificiului mi-au trezit sentimentul de linişte, linişte izvorâtă din împăcarea cu obiceiurile rurale. Mi-a adus aminte de mitul creaţiei sub auspiciul jertfei şi de provenienţa păgână a acestor obiceiuri. A doua lucrare care mi-a gâdilat retina a fost "Imi-agrare", aparţinând lui George Cernat.


Ideea de continuitate inspirată de cele trei pânze m-a făcut să pierd câteva minute pierdut în contemplare. Dacă în colţul din dreapta jos era în continuare o pânză care să arate un pahar de vin, ideea era completă. A treia lucrare care mi-a plăcut şi pe care vreau s-o prezint este şi ultima din vernisaj, chiar la ieşire. Lucrarea se numeşte "Fashion week. Hodora 2011" şi a fost realizată de către Marinela Botez.


Motivul pentru care mi-a plăcut este acela că, în opinia mea, lucrarea reuşeşte a captura esenţa vieţii la ţară, cu toată frumuseţea şi simplitatea ei. Dar cel mai important aspect este acela că a eliminat din imagine exact lucrul care viciază cel mai mult imaginea satului, şi anume oamenii. Probabil că prezenţa feţelor m-ar fi dus cu gândul la bârfa de la poartă de duminică seara, atunci când se adună lumea la Radio Şanţ. Fără feţe, nu am văzut altceva decât acea parte a satului care îmi încânta vacanţa mare din copilărie.

Bineînţeles, ca în cazul tuturor comentariilor la opere artistice, cele scrise mai sus sunt doar interpretările mele şi ceea ce am văzut eu în respectivele lucrări, neavând nici o legătură cu autorii şi ideile lor. La urma urmei, doar ei ştiu ce au gândit când supurau la glanda creaţionistă. Dintre lucrările pe care nu le-am înţeles, una trebuie menţionată. Lucrarea în sine era formată din 5 cuburi de sticlă în care erau închise ermetic materii fecale de origine animală cu tuburi de plastic ieşind din ele, fiecare tub având legată câte o mască respiratorie medicală. Astfel, musafirii aveau posibilitatea de a mirosi respectivele dejecţii.


O suită de întrebări îmi răscoleşte creierul când văd treaba asta: De ce??? De ce un om normal ar vrea, cu bună intenţie, să prizeze treaba asta? Sunt atât de multe droguri care dau senzaţii mai plăcute decât asta. Sunt atât de multe entităţi pe lumea asta care merită mirosite. De ce ar putea fi considerată asta artă? Este cumva esenţa vieţii la ţară? Mirosul de bălegar în putrefacţie reprezintă tot ceea ce a văzut autorul la Hodora? Eu aş prefera să simt mirosul cozonacilor aburinzi în cuptorul sobei. Aş prefera mirosul mustului bolborosind în căzi. Aş prefera mirosul cazanului de gem de gutui pus la fiert. Aş prefera chiar şi mirosul de fum al focului din sobă. Dar nu vreau să văd sau să miros gunoaie. În opinia mea, treaba asta nu e o lucrare de artă. Este sinonimul emisiunilor de scandal de la tv: o încercare de a atrage atenţia. Strigătul autorului: "Uite cum pot eu să îţi provoc silă". Dacă asta era intenţia, a reuşit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu