Tot un drac - logo

joi, 27 octombrie 2011

Despre programatori, piaţă şi servicii

Denigrarea și importanța programatorului

Zilele trecute am citit un articol în Ziarul Financiar despre părerile unui director de companie de IT despre piaţa muncii în domeniul programării din România. Atât de urât mi s-a părut gestul acestui manager, încât m-am hotărât să dau o replică. Şi fiindcă singura mea soluţie este blogul, aveţi în continuare răspunsul meu.

În primul rând, nu pot să nu remarc faptul că prin articolul din presă, domnul Dan Liviu Drăgan instigă directorii de companii din industria IT la neplata programatorilor. Probabil că TotalSoft ajunge cu mâna la fundul sacului când trebuie să dea salariile și s-a gândit "Dacă eu nu pot mări salariile, măcar să-i conving pe ceilalți să le micșoreze". Și cum nu putea convoca Întrunirea Directorilor Generali de Companii Dezvoltatoare de Software, a apelat la presă, singura metodă prin care își poate face auzit glasul.

Numai că, pe parcursul interviului, același domn creează o imagine denigrantă a programatorilor încercând prin niște exemple extreme și, probabil, scoase din context să diminueze rolul programatorilor și importanța lor în aceste companii. Dar aceasta este o mentalitate complet eronată din mai multe motive. În primul rând, programatorul este resursa principală a companiei. Dacă se analizează sursele de venituri din cadrul unei companii, se poate observa clar faptul că programatorul este singurul care aduce bani.

Majoritatea companiilor dezvoltatoare de software din România se bazează în principal pe munca programatorilor. Managerii nu aduc bani. Ei doar au grijă ca programatorii să muncească și să organizeze munca acestora. Departamentele de marketing și vânzări, la fel. Ele aduc proiecte în firmă pentru ca programatorii să aibă ce munci. Dar în esență, singura mașinărie care produce ceva în companie este și va fi în continuare programatorul. Așa că eu cataloghez drept josnică tentativa domnului Drăgan de a diminua importanța programatorilor.

Piața muncii în IT

În altă ordine de idei și așa cum am descris și în alte articole pe acest blog, prețul unei resurse este dat de raportul cerere/ofertă. Iar programatorul este o resursă. Nu am văzut în viața mea o diagramă Gantt a unui proiect IT care să aibă ca resurse calculatoarele sau birourile. Și fiindcă programatorul este văzut în fiecare proiect drept o resursă, se aplică aceleași reguli: cererea de programatori pe piață versus oferta pieței. Acum, să analizăm puțin cele două componente care determină prețul resursei.

Pentru început, să luăm în considerare cererea. În momentul de față, România se dezvoltă. Infrastructura și prețul actual al resursei determină investitorii să deschidă birouri în România. Ceea ce face ca respectiva cerere să crească. Și eu sunt sigur că marile companii care deschid noi sedii de dezvoltare în România analizează puțin competiția înainte de a deschide sediul. Așadar, cu toată cererea existentă, România reprezintă încă un punct de interes pe harta marilor companii.

Pe lângă aceste companii care invadează piața, se mai găsesc și micii antreprenori români. Aceia care își iau inima în dinți și deschid o firmă mai mică, de obicei într-un apartament pentru a încerca "marea cu sarea". Ei sunt cei care mai rup o felie din ofertă și pun presiuni din ce în ce mai mari pe cerere.

A doua componentă a stabilirii prețului este oferta. Deși are o tendință ascendentă datorită numărului de tineri proaspăt ieșiți de pe băncile facultății, din punctul de vedere al companiilor, oferta rămâne relativ constantă. Iar acest fapt se datorează cererilor din anunțurile de angajare. Nu am văzut niciodată un anunț de genul: Angajez programator. Nici un fel de experiență necesară! Nu. Toate anunțurile de angajare juniori sună cam așa: Angajez programator. Experiență necesară, 1-2 ani. Așadar, nici un programator proaspăt absolvent de facultate nu e angajat. Noroc cu firmele de apartament de care vorbeam mai devreme unde mai găsesc și cei fără experiență un loc de muncă.

Un alt factor ce influențează oferta este calitatea învățământului românesc. Toți directorii de companii vor oameni capabili, axați pe nevoile pieței, dar nimeni nu e dispus să investească în învățământ. De fapt, aici sunt două tipuri de companii - cele românești, cu mentalitate comunistă care merg pe principiul "statul trebuie să-mi dea" și cele cu capital străin, care știu că persoanele cu adevărat capabile sunt agățate din timpul facultății și susținute pe plan educațional pentru a reuși. Iar atunci când ies din facultate sunt pregătite nu numai conform cerințelor pieței, ci tocmai pentru nevoile companiei care i-a susținut. Sunt multe exemple în acest sens, dar cel mai elocvent ar fi compania Continental și programele de master organizate de aceasta în colaborare cu diverse facultăți de profil.

Al treilea factor important pentru a stabili oferta este reprezentat de alternativele profesionale către care se orientează absolventul de domeniu informatic. Din numărul de studenți ai unei facultăți de profil IT, doar un procent destul de mic se orientează către programare. Ca domenii conexe și alternative profesionale putem observa: testing, support, network administration și, de ce nu, chiar căpșunar în Spania. Dacă se termină facultatea și tăticu' nu mai trimite bani, studentul nu mai poate sta pe lângă facultate să găsească un job. Așa că îl urmează pe tăticu' în Spania și se apucă de agricultură sau construcții. Conform acelorași standarde comuniste, am diplomă, sunt inginer. Numai că piața s-a schimbat între timp.

Concluzia celor două componente: dacă cererea crește și oferta rămâne constantă prețul resursei crește. Așadar, salariile programatorilor vor crește în continuare.

Calitatea produsului

Un alt aspect asupra căruia aș vrea să atrag atenția este calitatea produsului care iese din fabrică. Așa cum am mai spus, majoritatea firmelor mari de software din România produc software pentru export. Asta înseamnă că, pe lângă faptul că suntem plătiți la standarde românești, trebuie să producem cod la standarde internaționale. Eu, ca parte dintr-o echipă multinațională am avut audit pe cod efectuat de către firme de audit internaționale. Și se pare că ceea ce a produs firma la care lucram, și anume codul produs de români, a fost superior codului produs de către compania care l-a solicitat.

Dar consider acel caz ca fiind unul fericit și iau în considerare faptul că programatorul român este instruit să adere la standarde internaționale și produce cod al cărui utilizator final este străinul. Așadar, cu bani mai puțini decât un englez, un francez sau un german, programatorul de care se plânge domul Drăgan reușește să scoată aceeași calitate. Probabil acesta este un alt motiv pentru care românii sunt preferați în fața indienilor.

Condițiile de muncă, comparație longitudinală

În continuare, vreau să-i prezint domnului Drăgan o comparație între condițiile de muncă din România și restul lumii, de la est la vest. Așadar, la toate firmele românești la care am lucrat sau despre care am auzit vorbindu-se, condițiile sunt cam aceleași. Ai un birou, un scaun și un calculator. Variații sunt masa la prânz, cafeaua gratis și programe sportive plătite la diferite organizații, în funcție de locația sediului. Îmi amintesc un banc ce spunea că programatorul e acea mașinărie care transformă cafeaua în linii de cod. În mare, așa e. Așadar, nu vi se pare normal ca firma să pună la dispoziție materia primă astfel încât uneltele să o prelucreze pentru a rezulta un produs finit? Și nu e la fel de normal ca materia prima să influențeze calitatea produsului? Eu așa zic.

În afară de aceste beneficii generale în România, programatorul nu are în plus decât ceea ce poate obține la negocierea salarială individuală. Așadar, de ce vă miră cereri de bonă sau de mașină mai mare? Programatorul e fericit și astfel, mai productiv cu aceste beneficii, iar dumneavoastră le scădeți din venituri pentru a micșora impozitul plătit la stat. Altfel, ar trebui să plătiți programatorul mai mult pentru a-și putea plăti singur aceste îmbunatățiri ale standardului de viață. Așa cum am spus mai sus, nu uitați că tot programatorul vă plătește dumneavoastră mașina mai mare și bona sau menajera. Dumneavoastră nu produceți nimic în firmă. Doar luați decizii.

Mergând spre vest și analizând condițiile de muncă din alte state, pot da câteva exemple. Primul îl dau din Marea Britanie. Acesta vine din proprie experiență. Am lucrat ca subcontractor la o firma din UK pentru o perioadă scurtă: trei luni. La respectiva companie am avut un birou de 3 ori mai mare decât la oricare dintre firmele românești la care am lucrat, calculator mai performant, cafea și ceai la discreție, duș la fiecare etaj pentru a face un duș după alergarea de la prânz și ceea ce este cel mai important, am avut parte de un colectiv de invidiat - oameni capabili și profesioniști în tot ceea ce presupune dezvoltarea software. În plus, am dat peste o cultură organizațională pe care nu am mai întâlnit-o nicăieri. Datorită faptului că eram contractor, aveam anumite îngrădiri, dar angajații proprii aveau o mulțime de beneficii și ca urmare, aveau un randament ridicat.
Trecând mai departe spre vest, putem găsi pe internet condițiile de muncă ale firmelor gen Google, Amazon, Facebook sau Adobe. Nu are rost să detaliez diferențele dintre EI și NOI. Vă recomand totuși un link: http://www.officesnapshots.com/ Pot doar spune că uitându-mă la pozele alea de pe calculatorul meu de la birou, nu-mi mai arde a munci. Pot să vă las să urmăriți un scurt filmuleț și să vă faceți o idee despre condițiile lor de muncă.



Comparativ cu ce ați văzut mai sus, cum vi se par birourile Totalsoft? Dacă nu le vedeți din biroul dumneavoastră cel mare, puteți observa aici câteva imagini. Se compară, domnule Drăgan? Cât despre beneficii și raportat direct la afirmațiile dumneavoastră, vă recomand să vizitați următorul link. Țin să vă atrag atenția asupra punctului Back-Up Child Care.

Așadar, Google oferă angajaților 5 zile de grădiniță pe lună. Vi se mai pare așa de exagerată cererea angajatului legată de bonă? Legat de celalată cerere exemplificată, cea legată de mașină mai mare pentru excursii la țară, eu mă întreb de ce avea programatorul mașină de servici în primă instanță? Pentru îndeplinirea sarcinilor unui programator nu e nevoie de mașină. Nu am auzit pe nimeni să programeze în timp ce conduce. Astfel, cred că dumneavoastră exagerați și puneți în seama unui programator cererea făcută de vreun om din departamentul Sales.

Un ultim punct legat de condițiile de muncă din România este direcționat către firma Toalsoft și poate fi consultat de către oricine aici. Sunt sigur că anumite comentarii sunt exagerate, dar, per ansamblu, situația nu pare roz.

Negocieri salariale

Dat fiind faptul că domnul Drăgan s-a manifestat nemulțumit de pretențiile programatorilor și presupunând că acele pretenții au fost ridicate în cadrul evaluărilor și negocierilor periodice, mă văd nevoit să discut puțin despre aceste evaluări și negocieri profesionale. În primul rând, vreau să menționez faptul că programatorul este totuși o persoană ce dă dovadă de capacități intelectuale peste media societății. Altfel nu poate ajunge programator. Poate sunt și alte meserii care necesită aceleași capacități cognitive sau poate chiar mai mari.

Dar nu cred că există cineva care poate compara un programator cu un zidar, spre exemplu. Și asta deoarece un zidar, când simte el că vrea mai mulți bani nu are altă soluție decât să ceară la patron. Și patronul îl ia frumos la discuții și, pe parcursul câtorva pahare de alcool, poate ceva mai tare sau mai calitativ decât bea zidarul de obicei, îi explică de ce și cum nu îi poate da mărirea. Iar dacă zidarul a fost totuși destul de productiv încât să se justifice o mărire, patronul va fi de acord și-i va propune o sumă, târguirea făcându-se ca la piață.

Pe cealaltă parte, programatorul, când intră la șef în birou pentru evaluarea periodică are, pe lângă autoevaluare, și evaluarea șefului direct, poate chiar și pe cea a unui coleg. Pe baza celor trei documente se stabilește dacă programatorul și-a îndeplinit sarcinile discutând despre obiective, evaluare, beneficii aduse companiei, dezvoltare personală, cultură organizațională și alte aspecte ce stabilesc meritul persoanei respective și valoarea lui curentă în companie.

Viitorul firmelor software românești

În finalul acestui articol vreu să dicut despre viitorul firmelor românești de software, așa cum îl văd eu, ca simplu programator. După cum am spus anterior, salariile programatorilor vor crește. Întrebarea este: pană când? Eu sunt de părere că vom urma trendul țărilor vestice. Atunci când o companie consideră că producția de software în România nu mai este rentabilă și profitul obținut din această activitate se diminuează sub nivelul așteptat de acționari, două soluții sunt posibile.

Prima dintre ele este relocarea. Așa cum companiile străine deschid sedii acum în România deoarece este mai profitabil, tot așa firmele românești vor deschide sedii în țări ce vor permite obținerea de profituri conform așteptărilor. Astfel, mă aștept ca Totalsoft să anunțe înființarea de sedii în Afganistan sau Congo. A doua soluție este desființarea firmelor mici. Acestea nu vor avea resursele necesare pentru a putea investi și deschide sedii peste hotare. Din această cauză, numărul lor va scădea simțitor.

În concluzie, un ultim sfat, Domnule Drăgan. Eu înțeleg că sediul firmei este în Pipera, dar nu luați drept exemplu de manager pe Becali. Programatorii nu sunt oi. Ne înțelegem drepturile și îndatoririle. Știm de ce suntem capabili și nu cerem niciodată mai mult decât ni se cuvine.

Semnat,
Un programator

Un comentariu:

  1. Iar pentru cei ce cauta joburi in programare, gasiti aici http://www.digitaljob.ro/.

    RăspundețiȘtergere