Tot un drac - logo

vineri, 30 septembrie 2011

Antreprenor de Iaşi - Ep. 6

Zilele trecute mi-am amintit de primul meu job. Şi dacă tot mi-am amintit, am zis să vă povestesc şi vouă despre modelele de business ale antreprenorilor români şi evenimentele rezultate din acestea.

Banii. Unii spun că sunt ochiul dracului, alţii că sunt combustibilul economiei. Eu spun că sunt mijlocul prin care societatea modernă funcţionează. Şi pentru că seria de episoade prezentată până acum se intitulează “Antreprenor de Iaşi”, banii, sau mai bine zis, obţinerea lor este scopul întregului articol. Aşadar am să vă prezint veniturile şi cheltuielile mele pe parcursul perioadei petrecute la sala de net. Am muncit aproximativ două luni. Munceam de dimineaţa de la 8 până seara la 8, cu o zi pauză. Aşadar munceam o zi da, una nu. Când eram la muncă consumam cam 2 cafele pe zi. Pentru a ușura calculul am să transform toate prețurile în lei noi, deși pe vremea aia încă circula leul “uşor”. Făcând un rezumat, reiese:

15 zile * 1.6 ron transportul * 2 luni = 48 ron
15 zile * 0.8 ron cafeaua * 2 cafele/zi * 2 luni = 48 ron
15 zile * 7 ron pachetul de ţigari fumat la sală * 2 luni = 210 ron
Cam asta e cu cheltuielile. Putem rotunji la 310 lei totul.

Venturile au fost în tranşe. Conform înţelegerii cu domnu’ Radu, trebuia să primesc 400 lei pe lună. La sfârşitul primei luni, când trebuia să primesc salariul, ardeam de nerăbdare să mă duc acasă la prietena mea pe atunci, actuala soţie, cu un buchet de flori cumpărat din primii mei bani munciţi. Sorbeam din priviri ceasul de pe perete în aşteptarea orei 8 seara, când trebuia să vină şefu’. La 7:30 se prezintă la sală domnu’ Radu cu un pet de bere la 2 litri. Cum sala era goală, domnu’ Radu mă invită frumos la masă și scoate dintr-un sertar două pahare de plastic, după care a început cel mai antipatic discurs auzit vreodată de mine. Poate şi fiindcă a fost primul pe care l-am auzit de acest gen, poate şi datorită faptului că eu nu ştiam cum să reacţionez la astfel de prelegeri, dar acesta a fost cel mai dureros discurs pe care l-am auzit.

Şi a început prin descrierea unei activităţi de antreprenoriat, prin care sunt asumate nişte riscuri şi cum exista riscul ca afacerea să nu meargă şi cum riscurile şi problemele apărute în activitate se răsfrâng asupra tuturor celor implicaţi, inclusiv asupra angajaţilor. Discursul a fost de aproximativ 45 de minute, timp în care prostul de mine a rămas perplex şi nu a putut decât să dea din cap aprobator la tot ce spunea domnu’ Radu. Deznodământul: am primit doar 200 ron şi promisiunea că restul banilor vin în maxim 2 săptămâni.

Peste 2 săptămâni am primit acelaşi discurs plus încă 100 ron. Si după încă 2 săptămâni sala s-a închis şi nu am mai primit nimic. Chiar şi în ziua de azi domnu’ Radu îmi e dator cu 500 de ron. Calculând inflația din perioada de atunci şi până azi, probabil are să-mi dea mai mult, dar nu mai contează. Lecţia învăţată a valorat mai mult decât banii primiţi. Per total, am cheltuit 310 ron și am încasat 300. Am avut o pierdere de 10 ron. Şi asta ca urmare a unui antreprenor. Concluziile care pot fi trase din poveste sunt evidente, aşa că nu are rost să le mai înşirui. De atunci nu mai înghit bullshit la negocieri salariale şi discuţii financiare. Totul e până la bani.

Iar în final de miniserial mai am o singură poveste să vă spun. Este vorba despre controlul de la Garda Financiară pe care l-am primit la următoarea sală de net la care am lucrat. Dar asta în următorul şi ultimul episod.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu