Tot un drac - logo

vineri, 12 august 2011

Evoluţia selecţiei naturale

Din cele mai vechi timpuri, natura s-a ocupat de evoluţia speciilor existente pe pământ prin selecţie naturală. Conform Wikipedia,
Selecţia naturală este mecanismul fundamental al evoluţiei speciilor de plante şi de animale, constând în eliminarea (prin lupta pentru existenţă), a indivizilor cu însuşiri necorespunzătoare şi păstrarea indivizilor cu însuşiri avantajoase din punct de vedere biologic.
Adică, prin selecţie naturală, supravieţuiau doar indivizii speciei care sunt apţi din punct de vedere fizic. Cel mai clar exemplu ar fi cel al gazelelor din savană. Cele mai rapide fug. Cele mai lente sunt mancate de lei. Aşadar, gazelele au evoluat la viteza curentă prin selecţie naturală. Următoarele generaţii de gazele vor fi şi mai rapide fiindcă numai specimenele rapide suprvieţuiesc. La fel şi pe partea leilor. Cei care nu sunt destul de rapizi încât să prindă gazele, mor de foame. Astfel, specia leului evoluează prin faptul că supravieţuiesc doar acele specimene care au viteza de aşa natură încât să poată prinde gazelele.

Dar eu sunt de părere că definiţia anterioară ar trebui modificată. Şi mă refer la faptul că evoluţia naturală, sau mai exact metodele de aplicare ale ei, trebuie să evolueze odată cu speciile. În momentul de faţă, dată fiind evoluţia omului, aptitudinile fizice nu sunt suficiente pentru a evolua ca specie. Este nevoie şi de aptitudini psihologice. Să analizăm puţin cum se maniefestă acest fapt.

Cu toţii suntem de acord asupra faptului că oamenii sunt diferiţi. Diferenţele nu sunt doar de natură fizică, ci şi psihică. Astfel, avem specimene stabile şi specimene labile din punct de vedere psihic. Pentru ca specia să poată evolua este nevoie ca specimenele stabile să supravieţuiască, iar acei indivizi ai speciei umane care nu sunt în deplinătatea facultăţilor mintale să dispară. Şi se pare că, în lipsă de lei care să ne fugărească şi să ne mănânce, natura a gasit alte soluţii. E drept că ar fi fost posibilă şi varianta cu lei. Cum ar fi deosebit leii între oameni stabili şi cei instabili psihic? Cei stabili ar fi avut mintea destul de limpede, încât să găsească soluţii logice pentru a scăpa de leu, de exemplu un copac sau o clădire, în timp ce indivizii mai puţin stabili psihic ar fi alergat în zig-zag de nebuni pe strazi. Şi-i păpa leul.

Dar cum jungla urbană permite doar omului şi animalelor subordonate acestuia supravieţuirea, mama natură a găsit un aliat de nădejde în lupta pentru selecţie naturală şi, implicit, evoluţie: ştreangul.

Dat fiind faptul că în ultima perioadă sunt din ce în ce mai mulţi labili psihic care ajung să facă lucruri reprobabile conform standardelor speciei umane, gen USA şi Norvegia, natura îşi începe selecţia de la vârste fragede. Astfel, la numai 18 ani, o tânără şi-a pus ştreangul de gât. În cazul de faţă, ştreangul era de fapt lesa câinelui, dar şi-a îndeplinit scopul. În loc să clacheze mai târziu şi să omoare cine ştie câţi, a reuşit să ajute specia prin sinucidere. Tot respectul pentru ea. Aaaa... motivul sinuciderii: lipsa afecţiunii din partea părinţilor.

Un alt exemplu elocvent este cel al unui adolescent de 14 ani dintr-o localitate oarecare. El a anunţat prietenii prin SMS că se sinucide, după care chiar a facut-o. Tot respectul pentru el. Probabil dacă avea telefon mai performant anunţa pe Facebook şi avea audienţă mai mare. Cu o audienţă a gestului mai mare ar fi influenţat probabil alţi labili psihic să facă acelaşi gest. Dar nu-i nimic. Are mama natură grijă şi de ei. Motivul sinuciderii în cazul de faţă: neprecizat. Probabil natura era în grabă şi nu a mai căutat motive. Era de ajuns evoluţia speciei. Metoda: ştreangul de gât în cireşul din spatele casei. Oare familia va mai mânca vreodată cireşe fără să-şi aducă aminte?

Un al treilea exemplu este cel al unui copil de numai 11 ani dintr-un alt sat oarecare din România. El s-a spânzurat cu un cordon de o grindă din casă. Motivul a fost şi de această dată găsit în comportamentul părinţilor, care divorţaseră şi mama chiar se recăsătorise, băiatul rămânând în grija tatălui. Probabil că la 11 ani nu ai discernământ asupra acţiunilor proprii, dar, chiar şi aşa, eu am respect pentru precocitatea băiatului. Poate că mama natură a aplicat selecţia naturală prea devreme, dar, la urma urmei, cine ştie ce Hitler mic zăcea în el, care ar fi răbufnit mai târziu.

Posibil ca în acest moment să consideraţi că am fost prea drastic în descrieri. Dar eu consider că totuşi selecţia naturală funcţionează şi că există totuşi şanse şi pentru cei labili psihic. De exemplu, pentru aceia dintre ei care mai au o fărâmă de stabilitate emoţională şi gândire raţională, există cabinete psihologice care îi pot ajuta să redobândească stabilitatea de care au nevoie pentru a funcţiona corect în societate. Pentru restul, se pare că are grijă mama natură de ei. Aşadar, la cât mai multă funie pentru o omenire evoluată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu