Tot un drac - logo

luni, 8 august 2011

Cu tramvaiul prin Iaşi

Ieri am mers pentru prima dată, în ultimii 3 ani, cu tamvaiul prin Iaşi. Dat fiind faptul că am băut o bere şi trebuia să merg până în Podul Roş să mă întâlnesc cu cineva, am luat tramvaiul. Nici nu mai ştiam rutele şi cu atât mai puţin pe cele din Dacia, unde m-am mutat anul trecut. Norocul meu că nu eram singur şi aveam cu mine un prieten, un adevărat “connaisseur” într-ale mijloacelor de transport în comun ieşene.

Aşadar, ne-am îndreptat către staţia de tramvai în aşteptarea 5-ului. În staţie, adică pe peronul staţiei din Dacia, am înţeles că trebuie să conduc mai încet şi mai atent când trec pe acolo. Tot ce ne desparte pe noi, şoferii, de noi, aşteptătorii de tramvai, sunt doar cele 3 bare metalice care par foarte fragile şi măcinate de timp. Aşadar, un prim strop de adrenalină, un prim fior pe şira spinării.


Drumul prin Alexandru a fost cât de cât ok. În afara faptului că în faţa mea s-a aşezat un personaj cel puţin ciudat. Cât am mers cu tamvaiul, omul nu a ridicat privirea din pământ. Era nemişcat precum o stană de piatră. Singura dată când a ridicat privirea din pământ a fost când i-am facut poza. Deşi nu ţineam aparatul ca pentru poză şi încercam să fiu cât mai discret, deşi nu am folosit bliţ şi nici sunet pentru declanşator, omul a ridicat privirea şi s-a uitat la aparat exact când am facut poza. După care a lăsat iar privirea.


Pasarela din Alexandru a mers pe principiul “greu la deal cu boii mici”. Acum înţeleg de ce eu dimineaţa, în maşină, stau câte 20-30 de secunde în fundul tramvaiului ca să urcam pasarela. Acum, în tramvai, părea că se dezmembrează. Pârâituri şi pocnituri, scârţâituri şi foşnituri de parcă eram la Carnavalul de la Rio. Doar că în loc de fete frumoase şi dansuri ameţitoare erau feţele posace ale unor personaje plictisite.

După ce am trecut de rondul de la baza pasarelei, am trecut Podul de Piatră. De fapt aşa credeam eu, până ieri. De mai bine de 10 ani stau în Iaşi şi niciodată nu am ştiut că acolo e un pod de piatră. Ce-i drept nu prea am avut treabă cu zona aia, dar de câte ori am trecut pe acolo cu maşina, din prea mult atenţie la drum, nu am observat că acolo sunt de fapt 2 poduri: podul de piatră, care este monument istoric, şi podul nou, cel pe care trec maşinile şi tramvaiele. Distanţa dintre cele 2 e de aproximativ un metru. Aşadar eu nu am trecut podul de piatră, ci podul de beton. Podul de piatră este doar pentru acces pietonal.

Apoi a urmat partea cea mai interesantă a călătoriei. Din Podul de Piatră până în Podul Roş, linia de tramvai nu mai are legătură cu strada. Aşadar tramvaiul îşi permite să prindă viteză. Odată cu viteza vine şi rollercoaster-ul. Şinele de tramvai sunt atât de vechi, încât pe alocuri s-au lăsat. Acest fapt face din călătoria cu tramvaiul o adevărată aventură. Eu sunt de părere că tramvaiele care circulă pe porţiunea respectivă ar trebui sa aibă preţ dublu sau chiar triplu. În marile parcuri de distracţie din lume se plăteşte serios pentru aşa ceva. Iar la noi cu numai doi lei ai parte de peripeţii de neuitat. Ba mai mult. Fără centuri de siguranţă sau alte elemente de protecţie. Chestia asta ar trebui să fie lăudată în broşurile turistice ale Iaşului. Ce Mitropolie, ce biserici şi palate? Mergeţi cu tramvaiul din Podul de Piatră până în Podul Roş. Viteză, adrenalină, senzaţii tari. După cum puteţi vedea şi în filmuleţul de mai jos.


Apoi am trecut prin rondul din Podul Roş, unde am văzut ce înseamnă cu adevărat măiestria de vatman. Odată intrat în rond, tramvaiul are "cedează trecerea" pentru maşinile care vin dinspre CUG. Şi aici începe distracţia. Maşinile trec în permanenţă. Vatmanul înaintează cu câte un centimetru în speranţa că poate vreo maşină îl lasă să treacă. Când o maşină de pe prima banda din rond se opreşte, vatmanul înaintează până la a doua bandă, după care reia mişcarea cu centimetru-frână-centimetru-frână. Toată această mişcare se reflectă în călătorii tramvaiului, care apar ca nişte hopa mitică.

Când am ajuns în staţia destinaţie am coborât şi am răsuflat uşurat. Nu mai fac prea curând mişcarea asta, dar o recomand ca alternativă la rollercoasters sau bungee jumping pentru amatorii de senzaţii tari.

4 comentarii:

  1. Ai prins tu perioada nasoala cand au verde cei cu masinile care vin dinspre Palat spre Podu Ros. Oricum tramvaiul se baga fara probleme iar soferii se vad nevoiti sa "dea prioritate" :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti recomand traseul Tesatura - Tutora :) Vezi tu acolo senzatii tari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Apropo de traseul Ţesatura-Ţuţora, îmi aduc aminte că într-o dimineaţă, fiind în maşină pe lângă tramvai, am tras brusc de volan dreapta fiindca am avut impresia ca tramvaiul se răstoarnă pe mine. De fapt ala e mersul lui normal. Dinga... Langa...

    RăspundețiȘtergere
  4. se vede ca nu mergi cu tramvaiul...statia de unde ai urca e Zimbru!!!

    RăspundețiȘtergere