Tot un drac - logo

duminică, 28 august 2011

Antreprenor de Iaşi - Ep. 5

Zilele trecute mi-am amintit de primul meu job. Şi dacă tot mi-am amintit, am zis să vă povestesc şi vouă despre modelele de business ale antreprenorilor români şi evenimentele rezultate din acestea.

V-am povestit în primul episod, sumar, despre doamna Radu. Dar nu cred că am reuşit atunci să descriu îndeajuns acest personaj. Iar, pe lângă asta, vreau să vă descriu modelul perfect de soţie de antreprenor sau, mai bine spus, antreprenor prin alianţă.

Doamna Radu era blondă. Pe lângă faptul că era blondă, nu avea nici cultură generală. S-a întâmplat de câteva ori ca în mijlocul discuţiei, domnu' Radu să se oprească şi să-i explice doamnei Radu despre ce vorbeam. Şi asta fiindcă doamna Radu era cea mai cicălitoare fiinţă existentă pe acest pământ. Nu avea răbdarea necesară pentru a aştepta să întrebe în privat când nu înţelegea ceva şi deborda de curiozitate. Şi pe lângă faptul că îşi manifesta în public lipsa de cunoaştere, se aprindea instant când i se spunea că oricum nu înţelege.

Am observat acest fapt în câteva ocazii. Vorbeam despre sisteme de operare, fibre optice sau viteze de transfer la internet, iar ea, fiind complet paralelă cu domeniul IT punea întrebări. Când domnu’ Radu a îndrăznit să-i spună că oricum nu înţelege, brusc i s-a schimbat culoarea. Din albă cum era, a devenit roşie ca focul şi a început să arunce o avalanşă de apelative la adresa săracului soţ. După ce s-au liniştit apele şi spumele de la gura ei au încetat, ca prin minune, domnu’ Radu a devenit mieluşel şi, începând fiecare frază cu apelativul “Mami”, i-a explicat ceea ce voia ea să afle de la început. Când s-a plictisit de explicaţii şi a realizat că pe ea chiar nu o interesa subiectul, a făcut stânga-mprejur şi a plecat. După ce a sunat-o mieluşelul de 50 de ori, i-a răspuns şi i-a zis că şi-a adus aminte că are o programare la manichiură. Aşa că a plecat.

Un alt episod care m-a frapat a fost când, într-o zi, s-a luat curentul. Lipsa curentului însemna pierdere de bani şi potenţiali clienţi. Eu am făcut singurul lucru care îmi stătea în putinţă. L-am informat pe domnu’ Radu şi am aşteptat răspuns de la el. În timp ce eu aşteptam, apare ea, tocmai întoarsă de la cumpărături, cu 5 punguţe pe un braţ şi 5 pe celălalt. Eu, politicos, m-am oferit să o ajut. După ce i-am luat povara, a realizat că sala e goală şi toate calculatoarele închise.

Faptul că erau toate calculatoarele închise nu era o surpriză fiindcă, atunci când nu aveau clienţi, era normal să stea închise pentru a nu consuma curent. Asta era politica sălii. Oricum, am pus-o la curent cu faptul că nu avem energie electrică. Deşi nu eram eu de vină, caracterul ei impulsiv a făcut-o să ţipe la mine. Motivul nu l-am aflat niciodată. Dar, după ce s-a calmat, a plecat. Aşa cum îi era obiceiul. După două ore vine triumfătoare cu o maşină a furnizorului de curent electric în urma maşinii ei. Respectivul lucrător era verde la faţă, semn că nici el nu fusese tratat omeneşte în interacţiunea cu doamna. Fără nici un cuvânt, omul se apucă de legat firele la contuarul care era în lateralul clădirii.

Ea, ţanţoşă, îşi sună bărbatul. Cu un vădit aer de superioritate îl informează că a rezolvat problema. Eu, fiind în sală, am auzit toată discuţia. Aşa am aflat că a fost mai întâi la sediul furnizorului de unde a aflat că i-au tăiat curentul pe motiv de neplată. Bineînţeles, cu scandal la funcţionara de la gişeu. După care a făcut rost de bani de la nu ştiu ce prieten. Tot cu scandal. Se pare că respectivul avea o datorie la ea. După care s-a dus din nou la ghişeu şi a plătit. Tot cu scandal că ea nu primise nici o notificare de debranşare anterioară. Domnu’ Radu în schimb, primise. După ce a plătit, a cerut să fie repus curentul. Funcţionara i-a explicat că se va rezolva în 2-3 zile. Ghiciţi ce a urmat? Scandal. Când a dat ochi în ochi cu muncitorul de rând care tocmai pleca să repună curentul a aflat că tot el debranşase dis-de-dimineaţă. Şi bineînţeles, scandal pentru că a debranşat locaţia în lipsa ei.

Dar într-un final, s-a rezolvat totul. Se pare că modelul perfect de business este scandalul. Altfel lucrurile nu se rezolvă în România. Nu spun că încurajez acest comportament de mahala, dar îndobitocirea oamenilor duce la nevoia de scandal pentru rezolvarea problemelor. Doar atât înţeleg dobitoacele şi se pare că funcţionează. Dacă nu sunt la nivelul dobitoacelor, oamenii reacţionează la fel la scandal deoarece le e ruşine să se certe sau vor să scape de mahalagismul interlocutorului. Aşadar, scandalul e metoda optimă de management al problemelor în mediul de business românesc.

Eu, după ce ajunsesem să-mi fac cruce când vedeam maşina ei oprind în faţa sălii, deşi nu sunt religios de fel, am mulţumit oricărei divinităţi care patronează Pământul pentru faptul că nu a trecut mai des pe la sală în prezenţa mea. Tare i-aş mai fi spus eu vreo câteva, dar eram angajat la patron şi trebuia să înghit. Şi mă gândesc că şi domnu’ Radu a devenit tot un fel de angajat după ce şi-a pus piuliţa pe deget. Altfel nu-mi explic cum din bărbatul impunător şi prezentabil care era în lipsa ei, se transforma în mieluşelul mieros şi supus la apariţia scorpiei.

Iar el era însărcinat cu produsul banilor, pe când ea avea clar în fişa postului cheltuitul. Deşi sala mergea în pierdere, ea avea programări la manichiură, solar, masaj şi alte câteva operaţiuni care pe mine mă depăşesc din punct de vedere al tehnicilor de înfrumuseţare. Şi astfel, devenise acel model de lady pe care l-am tot văzut prin filmele americane în care ea umblă toată ziua lelea cu nasul în vânt, iar el munceşte ca boul ca să-i plătească silicoanele. Am exagerat puţin. Ea n-avea aşa ceva, dar nu fiindcă n-ar fi vrut, ci fiindcă domnu’ Radu, antreprenoru’, nu-şi permitea.

Şi dacă tot am ajuns să vorbesc despre ce-şi permitea sau nu domnu’ Radu, am să vă povestesc şi despre ce mi-am permis eu după perioada petrecută la sala de net. Dar asta în episodul următor.

11 comentarii:

  1. In aceste povestiri e si nostalgia primului job?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da... nostalgia după gaura în buget dată de primul job şi experienţa acumulată.

    RăspundețiȘtergere
  3. Te mai macina si acum asta? Inseamna ca nu esti un tip care sa uite (ierte ceva) prea usor

    RăspundețiȘtergere
  4. De iertat, mai iert. De uitat, niciodata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Revenind la ce ai scris tu mai sus, daca sotia ta s-ar baga intr-o discutie in care nu prea stie multe, fata de tine, ai pune-o la punct sau i-ai da cateva detalii despre subiect?

    RăspundețiȘtergere
  6. Sotia mea, la fel ca si mine, nu se baga in discutii care o depasesc. Daca am auzit totusi ceva care ne intereseaza, nu intrerupem discutia celuilalt si intrebam in privat detalii. Doar daca aspectul discutat este foarte urgent intervenim in discutie intr-un mod neinvaziv. Iar astea sunt reguli de eticheta in societate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu am alt punct de vedere,o alta viziune atat despre maniera de a conduce o societate cat si despre felul in care punem intrebari. O data ce esti in societate ai dreptul sa pui intrebari dar fara sa-l intrerupi pe celalalt si fara sa fii suparator.
    De la distanta pare ca tu o pui la punct pe sotia ta!(Daca nu este asa e foarte bine pentru voi)

    RăspundețiȘtergere
  8. Un exemplu de antreprenor de succes e Ilie Ghiciuc cu Code40 si e din Iasi.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu am spus ca amandoi avem acelasi comportament in societate. Iar daca asta inseamna a pune la punct, atunci ne punem la punct reciproc.
    Cat despre Code40, nu cunosc cazul si nici persoana. Dar sunt sigur ca orice antreprenor de succes calca pe câteva capete până poate fi numit "de succes". Daca mă înşel, cu atât mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  10. Super tare povestirea...dar am o intrebare:poti fi angajat la o sala de net chiar daca nu ai 18 ani?(fac 18 in februarie).In romania,scoala e un fel de teapa.Inveti 10 clase cu cheltuieli ,,minime'' iar apoi in clasa a 11-a te trezesti ca ti se cer fel de fel de manuale,la toate materiile.Asocierea cu colegul de banca in vederea achizitionarii unui manual iese din discutie.Fiecare profesor vrea sa iti iei un manual propriu si personal.Problema e urmatoarea:parintii iti dau bani de manuale,dar nu iti mai dau bani de cheltuiala,de fete,de iesiri cu prietenii sau de distractie.Asa ca trebuie sa te pui pe munca.Pot munci dar problema e ca o pot face doar intre 16 si 24 in timpul saptamanii si tot weekendul; pot sa merg doar la munci usoare,ca doar nu ma duc pe santier dupa o zi de stres scolar...asa ca m-am gandit ca operator/supraveghetor sala internet nu ar fi o idee rea.Dar nu stiu daca se poate asa ca m-am gandit sa caut pe cineva care a lucrat in acest domeniu si poate are vre-o idee in legatura cu asa ceva.Deci ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  11. Parerea mea e ca ar fi mai bine sa te tii de scoală. Vrei sa iţi rotunjeşti veniturile, apuca-te de postat anunturi ca instalezi windows sau repari calculatoare la sediul clientului. Eu asa am facut in timpul liceului si ieseau bani de buzunar chiar decent. Si sunt destul de multi care au nevoie de asa ceva şi care nu se pricep, dar care au frica de serviceuri ca ii fura la bani. La sediul clientului de obicei sta cu tine si ii explici ce faci acolo. Sala de net implica prea mare responsabilitate pentru un licean şi nu îţi recomand să te bagi la aşa ceva.

    RăspundețiȘtergere