Tot un drac - logo

vineri, 19 august 2011

Antreprenor de Iaşi - Ep. 1

Zilele trecute mi-am amintit de primul meu job. Şi dacă tot mi-am amintit, am zis să vă povestesc şi vouă despre modelele de business ale antreprenorilor români.

În cazul de faţă, antreprenorul era domnu’ Radu. Eu pe domnu’ Radu nu-l cunoşteam. În schimb, pe vremea aceea, adică în facultate, locuiam undeva în Podul Roş şi aveam net de la o sală de jocuri de la Ţesătura. Era una dintre acele multe reţele de cartier ce erau create plecând de la câte o sală de internet şi răspândindu-se cât le permitea cablul şi numărul de switch-uri. Majoritatea au fost apoi înghiţite de RDS, inclusiv aceasta. Oricum, patron al respectivei săli de jocuri era domnul Dan Zaiţi. Iar domnul Dan Zaiţi era prieten cu domnu’ Radu.

Şi domnu’ Radu se cam uita cu jind la profitabilitatea sălii de net şi a reţelei de cartier a domnului Zaiţi, care avea un oarecare succes. Şi într-o zi domnu’ Radu îl roagă pe domnul Zaiţi să îl ajute să îşi facă şi el o sală de jocuri. Domnu’ Radu avea un avantaj în faptul că avea deja spaţiu comercial undeva la capătul Păcurariului, vis-a-vis de RAR. Sau cel puţin aşa era atunci. Respectivul spaţiu comercial era format din două încăperi. Prima era mai mică, ceva gen front office şi era goală. A doua conţinea utilajele necesare unei tipografii. În cea din faţă domnu’ Radu voia sală de net.

Dar, pe lângă avantajul spaţiului, domnu’ Radu avea un mare dezavantaj. Nu avea bani. Aşa că nici vorbă de calculatoare pentru sala de internet. Şi după discuţia celor doi, domnu’ Radu a luat câteva calculatoare dintre cele vechi ale domnului Zaiţi şi a căutat un băieţaş pentru a sta toată ziua la sala de net. Băieţaş pe care l-a găsit tot prin intermediul domnului Zaiţi, iar acel băieţaş am fost eu.

Aşadar, am negociat salariul la 400 RON, care pe vremea aia însemnau patru milioane de lei, şi programul de lucru la o zi da, una nu, cu program de la 8 dimineaţa la 8 seara. Şi era de ajuns pentru mine, care căutam de muncă şi nu găseam nimic. Iar pentru el era foarte bine deoarece găsise omul perfect: All-in-one. Eu reparam calculatoare, eu stăteam şi păzeam copii, eu aveam grijă de net, eu făceam cam tot. Iar în zilele în care nu eram eu de servici la sală, venea soţia patronului.

Această soţie a patronului era un fel de baba cloanţa, deşi era mai tânără decât el cu ceva ani. De cum îi vedeai, ştiai cine cântă pe gardul lor. Ea cânta, iar el dansa. Ea dădea ordine, iar el executa. Privirea ei era suficientă pentru a-ţi îngheţa sângele în vene. Şi cu toate astea, ea era blondă, iar el era creierul în familia lor. El părea omul chibzuit şi calculat care manageria totul, deşi ea dădea ordine. Oricum ar fi fost, eu am discutat numai cu el aspectele financiare.

Continuarea în episodul următor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu