Tot un drac - logo

marți, 26 iulie 2011

Despre credite făcute fără cap

Astăzi vreau să ridic o problemă destul de gravă, şi anume creşterea valutelor exotice şi creditele făcute fără să gândim. Punctele de plecare ale articolului meu sunt câteva idei pe care le-am preluat din media.

Prima dintre ele este legată de evoluţia cursului de schimb CHF-RON şi tendinţele de creştere ale francului. Astfel, pe parcursul ultimelor 30 de zile, francul elveţian a fluctuat între un minim de 3.42 RON şi un maxim de 3.72 RON. Un calcul simplu ne arată că numai această creştere, aplicată asupra unui credit de 70.000 de franci rezultă într-o modificare cu 21.000 RON a sumei de plată către bancă, asta presupunând stabilitatea francului la această valoare pe toată durata creditului. Iar valoarea de 21.000 RON, echivalentul a aproximativ 5.700 de CHF, reprezintă o modificare destul de importantă pentru oricare din cei care şi-au luat creditul. (sursa foto)

Al doilea articol este legat de evoluţia restanţelor la credite. Tot în decurs de o lună, mai exact luna mai a acestui an, suma restanţelor la plata creditelor din România a crescut cu 225 milioane de lei. Trendul ascendent al restanţelor la credite, prezentat în articol, nu poate decât să întărească trendul descendent al nivelului de trai al românilor.

Să vă povestesc o istorioară. Acum 3 ani, în 2008, un amic de-al meu a vrut cu tot dinadinsul să-şi cumpere casa lui. Deşi era în perioada în care se anunţa înăsprirea condiţiilor de acordare a creditelor şi criza bătea la uşă, el a procedat exact ca majoritatea celor care voiau un credit pe care nu şi-l permiteau. A facut înţelegeri cu diverse cunoştinţe pentru a crește veniturile în acte, muncea la 2-3 firme concomitent, a împrumutat de la rude avansul necesar şi şi-a luat creditul în franci elveţieni. Cu acest credit şi-a luat apartamentul lui.

Motivaţia luării acestei decizii a fost: “De ce să dau chirie când pot să mai pun ceva şi să am casa mea”. Articolul lui Mănac de aici explică perfect de ce. Deşi toţi indicatorii economici erau potrivnici deciziei de a contracta creditul, deşi eu l-am sfătuit să nu facă aşa ceva, el s-a încăpăţânat să facă acest pas. O perioadă de aproape 2 ani s-a chinuit sa plătească rata, rată care ajungea aproape cât salariul. Banii rămaşi trebuiau întinşi atât de tare, cât să ajungă de la o lună la alta. Dar cazul amicului meu este unul dintre cele mai fericite. Deoarece în decurs de 3 ani venitul real, de la locul de muncă stabil, i s-a dublat şi într-un final a reuşit să depăşească rata destul de mult încât să-i ofere un trai decent.

Dar ceilalţi inconştienţi care au luat credite doar de dragul de a lua credite sau probabil fiindcă aşa era moda, ce fac acum? Dacă salariul nu ţi s-a dublat, ba chiar s-a micşorat sau a dispărut complet, din ce naiba mai plăteşti creditul? Banca îţi ia casa, revii la chirie, ba mai ai şi de plată la bancă fiindcă valoarea de acum a locuinţei este cu mult sub valoarea de la cumpărare. Şi ajungi să îţi smulgi părul din cap pentru o singură prostie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu