Tot un drac - logo

vineri, 15 iulie 2011

Democrația utopică

Episodul 1 - Problema

Zilele astea mi-am adus aminte că se apropie cu pași repezi următoarea rundă de alegeri. Am vrut să scriu un articol despre cât de penibil mi se pare circul politic și mediatic din România în perioada anterioară alegerilor și cum mă gândesc cu groază că o să fie plină țara de afișepanouri, portavoci și manifestări mai mult sau mai puțin culturale. Am renunțat, în ideea de a înlocui bătaia de obraz cu găsirea unei soluții alternative.
În primul rând, să studiem ecuațiile.

1. Constituția țării naostre stabilește clar faptul că România este un stat democratic:
“România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.” (Art. 1, alin. 3, Constituția României)

2. Democrația înseamnă, la bază, voința poporului:
“Democrația este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.” (sursa)

3. Există două tipuri de democrație. Primul este cel existent în Romania, în momentul de față:
Democrația reprezentativă este un regim politic democratic în care cetățenii deleagă puterea poporului - a "suveranului" - unor reprezentanți pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice.” (sursa)

4. Al doilea tip de democrație este cea directă:
Democrația directă este un regim politic democratic în care populația (suveranul) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai este numită uneori și democrație pură”

Ideea mea a pornit de la simplul fapt că, asemenea cetățeanului turmentat, nu am nici cea mai vagă idee: Eu cu cine votez? Și asta datorită faptului că pe parcursul a două decenii de democrație s-au perindat atât de multe figuri pe la conducerea țării, fiecare având interese proprii și personale, încât nu aș mai avea încredere în absolut nimeni. 

Ce-ar fi dacă în România, la următoarele alegeri, am înlocui democrația reprezentativă cu democrația directă? Principalul motiv pentru care, în istorie, s-a renunțat la democrația directă a fost faptul că populația crescuse în așa măsură, încât era imposibil să se mai adune toți oamenii într-un loc și să voteze în legătură cu problemele statului. Dar noi, în secolul 21, avem ceva ce Grecia antică nu a avut: Internetul. Internetul este unealta care face ca distanțele să dispară, rezolvă problemele legate de timp și logistică și face posibilă, zic eu, democrația directă. Toți avem sau am avut la un moment dat impresia că liderii aleși de noi ne reprezintă interesele în moduri, cel puțin, dubioase. De ce să nu înlăturăm teama de înșelăciune și să înlocuim interesele liderilor cu interesul statului? Adică interesul nostru, al cetăţenilor.

Episodul 2 - Democraţia utopică - Sistemul legislativ
Episodul 3 - Sistemul legislativ, posibile probleme şi propuneri de rezolvare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu