Tot un drac - logo

miercuri, 29 iunie 2011

SC Romania SA

Statul roman e cea mai mare intreprindere din Romania. Singura problema este ca noi, romanii, nu il vedem in felul asta. Poate, daca am urmari principiile economice aplicate oricarei companii si statului, am reusi sa aducem intreprinderea pe linia de plutire, daca nu chiar pe profit.
Noi, romanii, suntem actionarii. Fiecare dintre noi primeste la nastere un portofoliu de actiuni la aceasta intreprindere si devenim, astfel, actionari. Tot poporul roman formeaza consiliul actionarilor. Astfel, la fiecare patru sau cinci ani, consiliul actionarilor se intruneste si decide cine va fi urmatorul manager. Managerul, odata ales, ar trebui sa isi aleaga board-ul. Dar aici noi gresim. Il alegem ca manager si dupa aia incepem sa-i punem bete in roate. “Tu esti manager, dar noi iti alegem membrii boardului de conducere. Tu poti sa alegi doar cativa asistenti.” Asistentii astia sunt de fapt consilieri prezidentiali. Pe langa imposibilitatea managerului de a-si alege oamenii cu care sa lucreze, noi mai facem o greseala majora. Aceasta greseala e regasita in procesul de selectie al managerului. In loc sa tinem un interviu serios, sa intrebam candidatii ce skilluri au, ce proiecte au mai dezvoltat, intrebari la obiect legate de jobul pentru care aplica, noi primim mita (in cazul de fata, electorala) si alegem managerul in functie de care da mai mult. Echivalentul acestei prostii intr-o companie reala ar fi sa faci un interviu comun cu toti candidatii si-i intrebi ce au adus cu ei in sacosa. Daca are vreunul mici si bere, deja are un avantaj major in fata celorlalti.
Pe langa intreprinderea numita stat, la care primim actiuni pe baza cetateniei, mai suntem automat actionari si la intreprinderea regionala. Aici cumparam actiuni. Spre exemplu, eu am devenit actionar cu drepturi egale la SC Iasi SA in momentul in care mi-am cumparat apartamentul in Iasi. La aceasta firma facem aceleasi greseli de administrare. Noi, actionarii facem alegeri bazate pe criterii irelevante din punct de vedere al profitabilitatii. Si alegem manageri prosti care ne duc intreprinderea in faliment. Imi aduc aminte de CV-urile de la ultimele alegeri. Un candidat spunea ca “Lucrurile bune au nevoie de timp”, cersind inca 4 ani, iar celalat ii recomanda sa caute pe Google bancul cu timpul la moldoveni. Balacareala asta n-ar fi acceptata la nici un interviu serios, intr-o companie serioasa. Cum sa te duci la interviu si sa-ti injuri pe fata contracandidatii, de fata cu intervievatorii. Si totusi noi, actionarii suntem obligati sa angajam, desi nu avem pe cine.
Cam atat cu angajarile. Sa trecem la raportari. Cum naiba sa am incredere in tine cand nu stiu ce faci. Eu, ca actionar, vreau sa fiu informat asupra actiunilor tale. Atata timp cat te platesc, am dreptul sa stiu ce faci in fiecare moment din programul tau zilnic. Poate treaba asta nu se intampla la nivel de management. Acolo se stabilesc prin contract niste obiective clare de indeplinit si se urmaresc indicatori. Dar la nivelurile mai joase de management, toti trebuie sa dea socoteala. Si nu numai managerului, ci intregului consiliu al actionarilor. Ar trebui sa existe transparenta totala. Ce frumos ar fi sa existe un tool online public in care fiecare bugetar, de la mic la mare, sa noteze ce a facut in fiecare zi. Ca si la companiile private, treaba asta nu ia mai mult de 15 minute la sfarsitul programului. Ti-ai completat raportul si apoi pleci acasa. In felul asta vad si eu cand ai inregistrat raportul si stiu si cand ai plecat acasa. Si tot astfel se termina cu programul de la 8 la 14. Avantajul actionarilor este ca suntem cu mult mai multi decat membrii consiliului de conducere si exista o foarte mare sansa ca cel putin un actionar sa urmareasca un membru al boardului. Si in felul asta le va fi frica sa taie din program, stiind ca noi, cei care i-am angajat, ii urmarim si-i putem sanctiona.
Ba mai mult... unealta asta de inregistrare a timpului ar putea inregistra si cheltuielile. Nu ma indoiesc ca exista deja vreun soft care sa gestioneze cheltuielile din interiorul institutiilor statului, dar, din nou, lipseste transparenta si, cum pestele de la cap se impute, insusi Primul Manager al tarii ar trebui sa dea socoteala consiliului actionarilor pentru cheltuielile facute. In felul asta ar disparea comenzile de Loganuri mai scumpe decat Lexus si ar scadea factura la lumina din Casa Poporului.
Candva, el insusi, managerul, sfatuia pe cineva sa-si ia al doilea job daca nu-i ajung banii. Eu sunt curios. El ar avea timp de-un al doilea job? Eu ma gandesc ca muncesc un job full-time si pierd 9-10 ore pe zi cu tot cu transport si pauza de masa. 8 ore dorm. Imi raman 6 in care sa-mi vad nevasta, sa mananc, sa am grija de igiena, sa fac cumparaturi si poate sa mai si socializez cu ceilalti actionari. Poate reusim sa convingem boardul de conducere al SC Romania SA sa dea o lege prin care sa instituie ziua de 36 de ore ca sa putem si noi sa luam un al doilea job. Bineinteles ca venitul va fi acelasi raportat la perioada de timp, dar macar facem cum zice managerul.
O alta problema majora a intreprinderii noastre este ca actionarii sunt si angajati. Adica suntem principala sursa de venit a intreprinderii. E foarte interesant modelul de business al intreprinderii. Intreprinderea poseda animalutele astea bipede care sunt ca intr-o realitate virtuala si care interactioneaza unele cu celelalte in dorinta de a trai mai bine. Intreprinderea taxeaza aceasta dorinta si produce bani din banii animalutelor. Banii ar trebui platiti ca dividende actionarilor, adica tot animalutelor, dar boardul e prea ocupat gasind noi metode de a stoarce fericirea animalutelor muncitoare decat sa imparta dividende. Si in felul asta banii obtinuti de la animalute fericite sunt impartiti catre animalute lenese care se plang ca-s prea bolnave sau prea sarace ca sa contribuie la bunastarea intreprinderii. Bineinteles ca dividentele ce trebuiau folosite pentru a oferi servicii animalutelor muncitoare se pierd printre degete, ba chiar mai si dispar din contabilitate pe vilutele si masinile boardului de conducere, iar noi, animalutele harnice constatam un nivel de trai in continua depreciere si ne intrebam de ce naiba am exercitat drepturile de actionari atat de prost la ultimele interviuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu