Tot un drac - logo

marți, 21 iunie 2011

Intre timp... in restul lumii

Am scris in trecut despre aberatiile petrecute in Romania. Astazi m-am gandit sa arunc o privire si prin ograda vecinilor. Am ajuns la concluzia ca nu numai romanii sunt scursura umanitatii, ci intreaga specie se duce spre extinctie cu pasi din ce in ce mai grabiti. Ce-i drept, am vazut si lucruri frumoase.
De exemplu, daca reusim sa supravietuim pana la punerea in practica la scara larga, intr-un viitor foarte apropiat vom avea masini electrice la preturi rezonabile. Niste baieti de la MIT au conceput o metoda prin care bateriile masinile electrice vor functiona pe baza de lichid incarcat electric care, dupa consumarea energiei, va putea fi inlocuit exact ca si cum am alimenta cu benzina. Pe de o parte scoatem lichidul consumat din baterie, pe de alta parte bagam un nou lichid incarcat. Ar fi foarte interesanta metoda asta deoarece eu nu ma vad bagand masina in priza in parcarea publica din spatele blocului. Chiar daca ar exista priza in parcare, cine plateste curentul, iar daca il platesc eu, cine imi garanteaza ca numai eu incarc de la priza aia? Sunt mult prea multe intrebari de logistica fara raspuns pana cand vom putea avea masini electrice in viata de zi cu zi. Initiativa baietilor astia este de laudat, in schimb mai avem de asteptat macar 18 luni pana vom putea vedea un prototip functional.
Dar cum fiecare padure are uscaciunile ei, parintii unei fetite din Olanda propuneau relatii sexuale cu aceasta pentru a rambursa unui credit. Nu stiu exact cum s-au petrecut lucrurile la ei, dar indivizii au fost arestati si pedepsiti corespunzator. In schimb, imi imaginez cum ar decurge discutia intr-o banca romaneasca:

Gheorghe Ţăranul: -Bună zîua.
Consilier Credite: -Bună ziua. Cu ce vă pot ajuta?
GŢ: -Ştii dom’le dragă, io am o problemâ. Ni-o murit vaca şî nu mai am lapti sâ vând şî sî vă plătesc televizoru’.
CC: -Să înţeleg, stimabile, că dumneavoastră aveţi un credit de nevoi personale pe care nu-l mai puteţi rambursa şi aţi venit să negociaţi o posibilă eşalonare a datoriei?
GŢ: -Apăi dom’le dragă, eu nu ştiu ci zîci mata acolo, io am vinit sî vă zîc ca nu mai am bani să-ţ dau şî să-ţ propun un târg.
CC: -Da stimabile, exact asta am spus şi eu. Vă ascult!
GŢ: -Apăi Catinca, fata me ce mare, o ajuns la varsta măritişului. Da’ nu-i arde di maritat. Zâci că-i emanciopatâ şî cî vre sî cunoascâ mai mulţi handralăi înainti de-a sî potoli. Şî cum îi ea aşa bolnavâ di emanciopare m-am gândit sî ţ-o aduc aici sî-ţ pleteascâ banii matali.
CC: -Stimabile! Asa ceva este ireprobabil. Este inadmisibil. Incorigibil. Cum puteţi concepe măcar aşa ceva?
GŢ: -Da ci-are, măi flăcău? Ioti aici o pozâ di când am fost la mari sî vezi că-i fatâ frumoasâ.
CC: -Nu concep, stimabile. Aşa ceva nu s-a mai pomenit. Nu puteţi plăti cu fata datoria către bancă.
GŢ: -Ghini. Dacâ fata nu-i datoari, atunci ţ-o dau pi soacrâ-mea. Câ ea îi trecutâ girant la patalamaua aia di ni-ai dat-o cand ni-am luat televizoru’.

In alta ordine de idei, in Kuweit, o femeie propune legalizarea sclaviei sexuale. Mai exact, propune cumpararea prizonierelor de razboi din tarile aflate in conflict armat si vinderea lor catre barbatii casatoriti pentru a preveni adulterul. Treaba asta ridica o serie de intrebari. In primul rand, se returneaza costul cand se termina razboiul in tara de origine si trebuie eliberati prizonierii? E un fel de leasing operational? Se plateste casco? Au vreo indatorire posesorii de sclavi fata de integritatea fizica a sclavilor? Poti sa imprumuti sclava si la prieteni? Poti sa taxezi prietenii? Cu alte cuvinte, poti deschide bordel de sclavi? Pe langa atributii sexuale, poti pune sclava si la cratita? Sau la matura? Sau la ridicat piramide? O poti cumpara mai ieftin si vinde mai scump? Poti face bisnita cu ele? Se vand la bucata? Sau la kilogram? Pot sa iau doar partea de jos? Ca aia ma intereseaza! Si nu in ultimul rand, cand ma plictisesc de ea, e vreun centru de returnat sclavi? Poate o duc la Kaufland, ca pe baterii uzate.
Dupa stirea cu legalizarea sclaviei, o universitate din Viena a anuntat descoperirea remediului impotriva sinuciderii: litiul. Nu de alta, dar sa nu cumva sa-i treaca prin minte sclavei sa-ti strice investitia. La aflarea vestii, statul roman a dispus infiintarea unei comisii speciale de ancheta pentru cautarea zacamintelor de litiu pe teritoriul Romaniei.

Culmea ghinionului in Columbia, cand un jurnalist a scapat cu viata datorita faptului ca, dupa ce a fost batut si stropit cu benzina, atacatorii nu au avut un chibrit uscat cu care sa-i dea foc. Treaba asta mi-a adus aminte de o melodie de-a lui Ombladon:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu