Tot un drac - logo

marți, 17 mai 2011

Taxa pe betie

Un articol citit recent in presa online descrie taxele destinate pacientilor introduse pentru spitalele din Iasi. Din punctul meu de vedere initiativa este binevenita, mai ales datorita faptului ca aceste taxe sunt directionate numai catre anumite categorii de pacienti.

Astfel, la Spitalul Socola se introduce “taxa pe betie”. Taxa asta reprezinta o taxa suplimentara pe langa decontul de la CAS menita sa sporeasca veniturile spitalului pentru acoperirea cheltuielilor. Taxa este de 30-40 de lei pe zi. Asadar, daca tu stii ca ai o problema cu alcoolul si vrei sa te internezi la spital pentru rezolvarea problemei platesti. Acest fapt e cu doua taisuri.
Partea pozitiva este ca, pentru un non-alcoolic taxa e foarte utila. De ce sa platesc eu ca angajat din salariul meu pentru ca unii nu sunt in stare sa se abtina? De ce sa ma duc in spital si sa stau cu orele la coada in medii insalubre, ca sa fiu vazut de un numar subdimensionat de doctori prost platiti, care folosesc aparatura uzata moral pentru ca fondurile adunate din contributiile salariale sunt directionate catre betivi? Mai mult: mare parte dintre acesti betivi nici nu au un loc de munca la care sa plateasca contributia pentru asigurare medicala, dar sistemul medical din Romania este obligat sa-i suporte din contributiile celor care platesc.
Partea negativa este ca pacientul nu isi poate plati taxa catre spital si, in lipsa unui tratament adecvat pentru depententa de alcool, dependenta se agraveaza, banii se duc pe alcool pana se termina, iar mai apoi, dependenta se cere intretinuta si respectivul ajunge sa talhareasca si sa agreseze, de multe ori fizic, persoane fara vina, pentru a putea procura banii necesari. Agresiunea fizica a acestor victime duce la incapacitatea de munca, diminuarea platilor catre casa de asigurari, casa de asigurari, la randul ei, reduce platile catre spitale si spitalele maresc taxa astfel incat un numar mai mare de alcoolici nu o vor putea plati si vor ajunge sa agreseze la randul lor alti oameni. Si, in felul acesta, se intra intr-o spirala cu tendinta descendenta.
Probabil ca solutia optima ar fi una de compromis. Pacientii cu sanse mari de recuperare, cu un numar redus de internari sa fie tratati gratis, iar pentru ceilalti sa fie aplicate masuri mai drastice. Daca vrei tratament dar tu nu dai dovada de cooperare si ai la activ un numar prea mare de internari in urma carora nu ai manifestat nici o redresare, trebuie sa fii mutat in alta ramura a sistemului de stat si anume inchisoarea. Si asta fiindca tu nu produci pentru societate, ci doar consumi. Daca nu produci, intri la inchisoare, esti privat complet de alcool si esti fortat sa muncesti pentru intretinerea ta in sistem.

A doua taxa despre care se vorbeste in articol este “coplata pentru pacientii cronici”. Pentru acestia, Casa de Asigurari plateste o parte din costurile de spitalizare, iar pentru restul contribuie spitalul. Totodata, o parte din acesti pacienti in stare cronica nu sunt asigurati de Casa de Asigurari. Si pe deasupra, ei primesc si o pensie de handicap in valoare de minim 600 lei. Rudele pacientilor incaseaza pensia, iar spitalului ii revine sarcina de a intretine pacientul. Solutia acestei probleme ar fi o mai buna delimitare intre fondurile care se primesc de la casa de asigurari de sanatate pentru fiecare pacient, calculul exact al costului necesar intretinerii fiecaruia si emiterea de factura catre pacient sau reprezentantul legal al acestuia, in cazul in care boala ii afecteaza judecata pacientului. Astfel, reprezentantii legali sunt obligati sa acopere costurile intretinerii pacientului in spital, iar daca acestia refuza plata, externarea pacientului in grija reprezentantului.

Regret faptul ca in felul acesta se reduce speranta de viata a multor dintre acesti pacienti, dar e un rau necesar pentru redresarea sistemului medical actual. Daca nu spunem stop si de la capat, nu vom putea da o sansa celor care au boli in faze incipiente si care nu le trateaza pentru ca nu au acces la sistemul medical si pentru ca putinele resurse sunt deja alocate pentru pacientii cronici. Scopul sistemului medical ar trebui sa fie prevenirea si tratarea afectiunilor, nu ingrijirea si sustinerea celor cu boli terminale pentru ca familiile lor nu sunt in stare. Nu zic nu, si ei merita alinare. Dar sa nu uitam scopul principal fiindca vom ajunge sa nu vedem padurea din cauza copacilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu