Tot un drac - logo

miercuri, 18 mai 2011

Perla Kebap si lumea ingredintelor secrete

Sambata noaptea, pe la 12:30, revenind tarziu dintr-o vizita la niste prieteni, mi s-a facut foame. Am incercat sa-mi amintesc ce localuri sunt deschise non-stop in Iasi. Singurele pe care mi le-am amintit au fost Moulin Rouge si McDonalds. Dat fiind faptul ca pe la Moulin Rouge nu am mai trecut de cativa ani si nici nu aveam rabdarea necesara pentru a astepta pregatirea mancarii, am mers pe varianta fast-food.
Am intrat la McDonalds in parcare pentru a ma indrepta catre drive-in si am observat in fata mea o masina oprita chiar la intrarea in parcare. Intuneric fiind mi-a luat un minut pana am realizat ca masina statea tot la coada pentru drive-in. Era o coada de parca se dadeau burgeri gratis. In cautare de solutii alternative mi-am aruncat privirea vis-a-vis. Acolo era lumina. Tocmai descoperiseam ceea ce avea sa devina experienta serii: Perla Kebap.

Incep sa analizez meniul. In meniu aveau o paleta bogata de feluri de mancare. Problema era ca nu stiam ce comand. Dupa cum puteti vedea si voi, ramane la latitudinea bucatarului ce intra in felurile alea de mancare in afare de lipie si carne. Consider ca ar fi fost normal sa vad un ingredient, ceva, care sa ma ajute sa decid ce vreau. Din punctul meu de vedere, lipia de pui contine lipie, pui, leustean, picioare de musca, hrean si pepene galben, iar lipia de vita contine lipie, vita, cochilii de melc, coji de oua, nuci si sos de boia rosie. Atunci ar fi fost usoara alegerea fiindca imi place pepenele galben, dar nu-mi place boiaua.

Oricum, cele mai sugestive feluri sunt “Bagheta amestec (pui-vita) menu”, care ma duce cu gandul la o paine frantuzeasca plina cu diferite organe de pui sau vita insotita de meniu din greieri pane, si “Ayran”, care, tinand cont de faptul ca se da la volum (200 ml), poate fi lichid sau gazos. Daca e lichid poate fi orice de la soda caustica pana la sange de sobolan, iar daca e gazos poate fi orice de la hidrogen pana la vanturi trase de printesa nigeriana dupa o masa cu buritos.
Un alt lucru care mi-a atras atentia era un anunt lipit pe geam care spunea: “Spre sala cafe-bar numai pentru clientii nostri”. Acuma eu ma gandesc la faptul ca in orice moment eu sunt clientul mai multor companii. Sunt imbracat, deci sunt clientul firmelor producatoare de imbracaminte, sunt curat, deci sunt client RAJAC, am venit cu masina, deci sunt client Dacia, am bani la mine, deci sunt client BNR si mai mult, daca mai am mancare in stomac de la masa de paranz sunt si client Carrefour. Asta inseamna ca eu n-am voie in “sala cafe-bar”? Am sa tin minte ca tura viitoare sa vin in fundul gol, neaspalat, pe jos, fara bani si flamand sa intru in “sala cafe-bar”. Sunt curios daca ma primesc.

Al treilea lucru care m-a impresionat intr-un mod neplacut a fost atitudinea casierei de la primul ghiseu. Eu inteleg ca o deranjeaza programul de lucru non-stop, dar nu este un motiv sa tratezi clientii cu o indiferenta si indignare demna de preotii inchizitiei. Daca nu iti place jobul, schimba-l. Daca nu-l poti schimba, inseamna ca nu esti apta pentru altceva. Si, judecand dupa talentele de vanzator, nici la asta nu te pricepi. Cere patronului sa te trimita la un curs de zambit si unul de amabilitate. I-ar creste vanzarile. Acum, serios vorbind, sa nu faci asta ca te da afara si angajeaza pe cineva care are deja cursurile astea facute.

Ideea e ca m-a facut sa ma simt de parca eu eram sclavul si ea imi facea o favoare ca-mi ia banii. Mancarea mi-au facut-o alti baieti la urmatorul geam, baieti care au fost destul de amabili. Probabil ca ei, fiind in miscare permanenta, erau mai treji decat tanti care dormita pe scaun si noi am avut impertinenta s-o trezim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu