Tot un drac - logo

joi, 21 aprilie 2011

Despre amanet

Amanetul e o institutie pe care o urasc cu toata fiinta mea. Nu pentru ceea ce face, fiindca se numeste afacere, ci pentru ceea ce reprezinta: ultima solutie decenta. Ce face romanul daca ramane fara bani si nu se intrevad venituri in urmatoarea perioada de timp? In primul rand, nu ar trebui sa se ajunga la astfel de situatii. Dar, avand in vedere ca se intampla, care sunt pasii logici de urmat? Tinand cont de faptul ca nu ai bani si ai nevoie, singurele doua solutii sunt imprumutul si cersitul. Cersitul e cu adevarat ultima solutie pe care o vad posibila, dar pierzi respectul pentru sine.
Asadar imprumutul. Care sunt sursele de imprumut? Probabil, in primul rand, familia. Dupa urmeaza prietenii, cunostintele apropiate, institutiile de creditare si, in ultima instanta, amanetul. Amanetul e cea mai joasa forma de creditare deoarece trebuie sa le lasi bunul amanetat lor, fizic. Si aici intervine problema mea: ce duci in amanet?
Cea mai frecventa alegere sunt bijuteriile din metale pretioase. Suma primita in schimbul lor e ceva mai mare, nu observa prea multa lume lipsa lor, e ca si cum nu le-ai purta. Totul e ok pana trebuie sa le rascumperi. Daca ai banii, te duci si-l recuperezi. Dai un comision substantial, relativ la suma de bani imprumutata si, considerand perioada imprumutata, mult mai mare decat la banci. Si ti-ai recuperat bunul. Asta pana te simti nevoit sa-l duci iar la amanet si procesul se repeta. Daca nu ai banii necesari recuperarii, te duci si prelungesti perioada de amanet cu plata comisionului aferent noii perioade. Daca nu mai ai nici bani pentru plata comisionului, bunul amanetat ramane in proprietatea casei de amanet care va incerca sa-si recupereze banii din vanzarea lui.

Dar cand ramai fara bijuterii... ce mai amanetezi? Am vazut un articol in presa in care o clienta incerca sa amaneteze un vibrator. Ca om intreg la cap, cu capul pe umeri si ancorat in realitate, cum e posibil sa concepi macar asa ceva? Iti iei “cel mai bun prieten” si te duci la nenea de la ghiseu:

Femeia: Buna ziua, am venit sa las ceva in amanet. Cat puteti sa-mi dati pentru asta?
Vanzatorul: …???!!! Aaaaa.... doamna, nu putem primi asa ceva
F: De ce? E ca un electrocasnic...
V: Pai... e un produs intim... nu il putem primi.
F: Nu inteleg... de ce nu? E bun! Functioneaza! Chiar aseara l-am folosit! Daca vreti va fac o demonstratie...
V: Nu, doamna! Va rog... nu e nevoie. Nu putem primi si nici nu putem evalua asa ceva.
F: Da, inteleg ca nu-l puteti evalua... Si pentru mine are o valoare inestimabila... am petrecut clipe frumoase impreuna...
V: Nu! Nu intelegeti? Nu putem primi produse intime drept garantie. Nu avem voie.
F: Asa ceva nu se poate! Da’ ce are? Daca primiti telefoane mobile, de ce nu primiti si din astea? Vibreaza la fel, se pot folosi identic... sa nu-mi spuneti ca imi garantati dumneavoastra ca telefoanele astea nu au fost folosite si-n alte scopuri?
V: Doamna, nu incape comparatie. Telefonul mobil are alta intrebuintare. Va rog sa intelegeti ca nu vi-l putem primi.
F: Bine... dumneavoastra pierdeti!... Atunci, am un telefon mobil pe care as vrea sa-l amanetez... Vibreaza placut...


In alta ordine de idei, in ultima vreme observ ca amanetul a devenit un fel de biserica pentru romani. Sa facem o comparatie:
ActiuneaBisericaAmanet
Mers saptamanalDaDa, pentru prelungirea perioadei de amanet
Plata contributieDaTot saptamanal, acelasi motiv ca mai sus
RugaDa, pentru iertare pacate, sanatate, etcDa, te rogi de angajat sa-ti primeasca produsul sau sa-ti ofere mai multi bani


Mai mult de atat, ambele sustin ca te ajuta, dar nu e decat o fatada pentru cresterea proprie.
Eu nu am amanetat nimic in viata mea si prefer sa cred ca nu voi fi vreodata constrans sa fac asa ceva.

3 comentarii:

  1. Bai eu am vazut ceva similar la Ann Summers unde un tip luase un pularau mare.. foarte mare cu o zi inainte si incerca sa-l returneze desigilat. Probabil tipa caruia ii era destinat i-a zis "p-ala sa ti-l bagi tu in cur ca eu nu ma apropii de el" asa ca omu incerca sa-si recupereze cele 40 de lire cheltuite d-amboulea. Tipa de la casa isi facea cruce in ceru gurii de cat de idiot era tipul si mai avea un pic si murea de ras. Eu ma intrebam daca era roman :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e chiar asa. Daca privesti chestia asta drept un business, cata vreme exista cerere, exista si oferta.

    Daca oamenii pun botul la vrajeli, e doar problema lor. Uite, astia de exemplu, dau cadouri ca sa iti ia banii. Ce vrei mai mult?!

    RăspundețiȘtergere